duminică, 6 octombrie 2013

Folosesc multe citate din clasicii ruși cînd scriu bilete de dragoste pentru a nu-mi recunoaște singurătatea stilul

De cîte ori mă părăsește o femeie este un prilej pentru mine de a dori să mă înrolez în trupele NATO, gîndindu-mă că a făcut acest pas pentru că a văzut că nu am nici o mitralieră acasă sau un tanc mai micuț să o apăr. Alteori meditez, cei săraci meditează cel mai bine, că a plecat pentru că nu am citit nici un roman chinezesc din care să învăț cum se fac zece copii într-o noapte. Am citit o rubrică mondenă în care se spunea că chinezi cînd fac dragoste au șosete în picioare, iar nouă ne place să fim desculți și să ținem tălpile pe sobă crezînd că aerul cald ne ajută să zburăm mai mult timp în interiorul ei.

Cînd ultima mea cunoștință m-a părăsit pentru un prieten a trebuit să-mi iau concediu de odihnă să fiu relaxat cînd gîndesc să mă inspir din filmele americane pentru a afla cum să contemplu acest fascism al simțurilor femeilor care sînt într-o continuă cotropire. Să-i scriu o scrisoare cu citate din clasicii ruși ca să îi arăt că motivul principal pentru care nu am am devenit un terorist erotic cu ea, deși își dorea, a fost că în această perioadă de tranziție eu învățam alfabetul decenței publice. Să  dizolv amintirile cu ea în cafeaua de dimineață și să șterg pentru totdeauna semnele lăsate de ea în pînza freatică a cuvintelor mele. Funicularul care trece peste casa mea, cărînd tristețile la cererea familiei între orele două și patru după amiază spre popoarele de păsări îi voi da o altă întrebuințare. Va deveni o mașină  aeriană de strîns impurătăți cu care să car în nori mizeria pe care a lăsat-o în oglindă, în îmbrățișările rămase pe cămăși.

De fapt aceste doamne nici nu mă părăsesc, pe fond sînt femei cumsecade își țin secretele în sutien, stau mai mult dezbrăcate pentru a promova mai eficient onoarea casei, fac comentarii elogioase cînd te pregătești să îi înghesui fericirea în fiecare celulă, voiau să mă salveze, crezînd că sînt vinovate pentru că versurile mele  în care ele locuiesc, nu sînt citite din cauza lor. M-au sfătuit să scriu cu litere mari pe pereții exteriori ai blocurilor poate reușesc să adun cîțiva cititori și să să îi trec în jurnalul meu secret. Ultima doamnă care se purta cu poemele mele cum mă comportam eu cu șoldurile ei mi-a propus să iau un creion și o coală A4 si să scriu epopee cu două trei sute de strofe în timp ce facem dragoste. Aflase dintr-un  într-un sondaj că acest tip de a simți se caută la noi, simțăminte lungi, lente, cu subiect tare aproape războinic. Poemele trebuie să alerteze sentimentele atît de mult, încît să  stîrnească o adiere primăvăratică care să facă steagul național să fluture. Într-un fel toate femeile care m-au părăsit pînă acum mi-au redat libertatea și m-au pus la adăpost de celebritate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu