vineri, 25 octombrie 2013

Despre cum era să mă împiedice Marilyn Monroe să îmi vizez carnetul de șomer

Într-o noapte am visat că Marilyn Monroe a intrat în patul meu ca şi cînd ar fi intrat într-un oraş pe care îl cunoaştea de mult timp. Şi-a pus sutienul plin de secrete pe fotoliu şi cred că în următoarea clipă s-a gîndit la o lege a apelor în care oamenii să stea despuiaţi ca la o olimpiadă de înot pentru a nu se mai îmbrăca şi dezbrăca toată ziua. Rochia i-a rămas pe covor ca o lampă de iluminat stradală ce se stinge automat ca bulevardul să pară mai uşor. Noroc că universul nu stă sprijinit în palmele noastre că l-aș fi strivit de sînii ei. Parcă se desprinsese dintr-un tratat de estetică și aștepta în vîrful picioarelor să intre cu lumina din moleculele ei sub pătură.

Buzele ei ca un inel de foc mă luase prin surprindere și în cîteva minute trupul meu era plin de cercuri ca și cînd aș fi fost un vînzător de ciocolată caldă la pahar și consumatorii le-ar fi abandonat pe mine cu gura în jos. Îmi spunea la ureche că o doare locul unde urmează să rămînă însărcinată și mă ajuta cu jumătatea ei stîngă de trup să mă grăbesc. Îmi conectase artele la curentul electric produs centrală nucleară din fese și sîngele meu dintr-o apă ce se ocupă ce existența unei lumi imaginare în suflet devenise un pîrîu șoptitor în care se putea face plajă pe malurile lui. Era un sidef strălucitor cu uter, o stea cu picioare albe între care orice bărbat ar fi dorit să-și găsească sfîrșitul. Sfîrcurile imense ca două măceșe coapte îi dădeau în vileag inventarul pozițiilor în care își dorea să facă dragoste. Nici părul de aur nu încuraja îndoiala, iar trupul  te implora să o umpli de iubire. Era o feminitate inedită ce evapora cuvintele.

Dacă o priveai din profil prindeau sens toate zvonurile și exagerările pe care le auzisem de-a lungul vremii despre zeițe, iubitele împăraților sau madonele din tablourile celebre. Din cauza dorinței de a se abandona total, brațele ei aveau un dramatism cosmic specific femeilor care nu vor să-și împacheteze dragoste în formulare administrative. Voiam să o imprim pe cearșaf atît de mult mă apăsam în ea, de va pleca vreodată să-i rămînă spatele acolo pentru totdeauna. Acum îmi părea rău că nu aveam un cearșaf cu indigo să o am în două exemplare. Cîteva raze de lună rătăcite în cameră, cred erau din locul unde Neil Armstrong călcase, din cauza temperaturi din aer se arcuise pe șoldurile ei dezgolite. Cîteodată voiam să o surprind nepregătită, pentru că voiam să demonstrez că fac parte din noua generație de bărbați care știu drumul sudorii, dar de fiecare dată ieșea în întîmpinarea mea, se folosea de tot ce avea la îndemînă să facă dragoste. Poate secretul ei era acela că de fiecare dată te săruta și îți făcea degetele să vadă limpede ca la despărțire. Ceva m-a frapat, cînd s-a dezbrăcat am observat că avea chiloți tetra ca toate femeile din cartier.

M-am trezit într-o hărmălaie, mama bătea în ușă cu o lingură și-mi spunea că dacă nu grăbesc să-mi vizez carnetul de șomer voi mînca din bucătăria clandestină. Așa îi spunea ea pîlcului de ștevie răsărit singur fără ajutorul nimănui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu