miercuri, 30 octombrie 2013

Dacă toate femeile ar fi foarte frumoase și toți bărbații ar fi iubiți vă dați seama ce liniște ar fi în univers

Nu te mai plînge că frumusețea ta este într-o starea jalnică că nu te aude nimeni. Nimeni nu o spargă toate oglinzile pe lîngă care treci și să producă o conflagrație sîngeroasă a imaginii tale. S-ar putea să ţi se termine şi lacrimile. Așa mi s-a întîmplat mie cînd nu am fost numit în juriul la concursul de vorbit pe șleau şi de te duci la vreun mort  rîde lumea de tine că nu plîngi cum mi s-a întîmplat mie cînd a murit ultima statuie a luiVladimir Ilici Lenin. Ca să scap de asemenea stres m-am pus la păstrare. Am cumpărat o tonă de naftalină şi dorm în ea. Se îmbătrănește mai greu, visele au forme geometrice, trupurile noastre devin mai ușor de satisfăcut și nu mai credem nimic din ce spun alții despre noi. Nici nu știi cui să îi mulțumești pentru atîta nefericire. Sînt foarte atent pe unde merg că la cea mai mică neatenție poț ajunge politician mincinos. Întotdeauna norii negrii și grei ne ajută să prețuim soarele, iar acum la noi norii sînt politici.

Despre tine nu am găsit nimic scris pe steaua aceea pe care toți o considerau a mea pentru că avea axa de rotație exact ca un vers scris de mine. Steaua aceasta  mirosea ca țărîna natală și dimineața o găseam adormită în iarbă. De fiecare dată mă așteptam să găsesc tratate de estetică despre modul cum știi să îți dezvelești  șoldurile. Am crezut că  aici voi găsi înscrisuri  despre eleganța cu care sîngele îți cară iubirea în buze și obraji. Semnătura ta este indescifrabilă, semnul nostru că pot să vin și să adorm între sînii tăi. Așa de mult mă lăsai să pătrund în tine că îmi era teamă să nu înverzesc cum se întîmplase cu cireșul pe care l-am plantat în primăvară. Aproape nu mă mai găseam, îmbrățișările îmi acoperise inima cu o vară fierbinte. Încercai să îți corectezi erorile iubirii cu gura însă era greu să mai vindeci aerul pe care îl strivisem cu mîinile pe umerii tăi ca să-mi fie mai dulce căderea.

Sînt puțin obosit, dar nu pot să renunț la sărbătorile ce au loc în trupul ei. Cînd am aflat că trupul tău știe să facă și lapte, să aprindă cîmpuri de maci cu zîmbetul, să scrie mesaje pe frunze cu privirea mi-am revenit și am hotărît să nu mai scriu nimic, decît despre ce observ  în moleculele tale. Chiar dacă știu că moartea produce boli noi și caut să îmi fac mutația în pămîntul ce îmi știe biografia pe de rost, nu îmi voi mai petrece concediul de odihnă, decît la umbra sînilor tăi. O să te rog să mai prelungești un pic cîmpiile cu surîsurile tale pentru a deveni  mai fertile  să avem unde să ne ascundem de această lume care pune cîte o erată la fiecare speranță. Ce pot zice, dacă toate femeile ar fi foarte frumoase și toți bărbații ar fi iubiți, cum de altfel se și minte, vă dați seama ce liniște ar fi în univers și cît de chinuitoare ar fi detaliile iubirii? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu