duminică, 13 octombrie 2013

Dacă greșesc ceva în dragoste vreau să mă pună să repet pînă cînd erorile vor fi corectate cu alte imperfecțiuni

Tatăl meu a fost un paznic celebru al plantației de trandafiri pentru că noaptea reușea să acopere cu inima întreaga suprafață și nu mai dădea voie poeţilor să fure din parfum și să-l împrăștie în rime. În zilele lui libere era printre manifestanți în  primul rînd cînd se demonstra împotriva celor care ne furau visele pentru a face din ele sloganuri electorale. Era suficient ca cineva să se uite chiorîș la viitorul unui fir de iarbă sau la viitorul țării că toată singurătatea din cartier i-o înghesuia pe gît. I se dereglau greu simțurile, dar dacă se întîmpla în biografia lui apăreau gesturi similare înlocuirii regimurilor politice sau a apariției pe hartă a încă unor fabrici de salivă. Cîteodată avea curajul să îl mai corecteze și pe Dumnezeu cînd acesta nu vedea că metoda de conducere folosită pe teritoriul patriei este ghicitul în palmă și principiul bucății de sîrmă pe care cei de la putere o strîmbă după cum le convine.

Poate  din această cauză m-am născut cu emoțiile date la maxim, cu fel de fel de mesaje scrise pe inimă, poate aceasta este cauza de gura mea are apucături tribale, iar cuvintele ascund în interiorul lor grenade tip Afganistan. Acum, cînd mă gîndesc că trebuie să capsez zi de zi umbrele pe care trupul meu le leapădă mă doare mîna dreaptă de nu pot să să cuprind cu ea o țîță de femeie, iar cînd iubesc prea mult mă înjunghie mîna stîngă cu inimă cu tot. Sînt și foarte înalt că dacă reușesc să intru într-o carte ies cu mare greutate pentru că nu sînt atît de frumos să înmoi sensurile cuvintelor. Pînă să se instaureze capitalismul la noi aveam și picioarele strîmbe, dar după ce m-am înscris la un partid de dreapta unde ți se cerea ca și subconștientul să fie vertical mi s-au îndreptat picioarele. Numai că înainte călăream mai bine. Oamenii cu picioare strîmbe sînt mult mai fericiți, au mai mult spațiu între genunchi și la o adică pot fi corectați printr-o intervenție chirurgicală. Cei ”drepți” mi se par incompleți că sînt posesori celor mai discutabile pasaje.

Nu cred că mi-ar fi plăcut să fiu descedentul unui producător de telenovele sau a vreunui bărbat căruia îi plac elegiile. Nu m-aș mai întors acasă dacă tata nu ar fi iubit cîinii și nu ar fi trădat moartea luîndu-și concedii medicale că suferă de sindromul înălțimilor sau dacă ar fi lăsat vreo bucurie neterminată. Dacă nu aș fi avut un asemenea tată, nu cred că m-aș lăsa păcălit că eu sînt succesorul meu și pot intra la școala unde fluturii învață meserie ca un kamikaze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu