sâmbătă, 19 octombrie 2013

Cînd primul ministru a scăpat verigheta în budă toți miniștrii s-au repezit să o recupereze

Cînd cuvintele nu miros a săpun nu le așez în versuri, așa am văzut că au procedat și  înaintașii mei celebrii cu ale căror cărți am încercat să îmi prelungesc viața. Pentru spălat nu prea folosesc apa rezultată din topirea ghețarilor că lumina din ea pare leșinată și nu vreau ca poemele mele să facă pneumonie. Nici apa rezultată din privirile pline de sloiuri  ale unor femei nu o păstrez, nu îmi doresc să înseninez frazele cu un asemenea lichid bun  pentru a ucide erecțiile bărbaților cît se poate de sînguincios.

Nu am cum să fiu liniștit cînd văd anotimpurile pline de oameni cum sînt strivite în frunze la finele fiecărui an și acest măcel pe care nu îl bagă nimeni în seamă nu poate fi citit decît de zăpadă. Nu pot sta cu mîinile în sîn cînd văd că între două bătăi de inimă se spun atîtea minciuni, atîtea lucruri anapoda, atîtea nelegiuiri că moare nimicul din ceas și te îndepărtezi de tine însuți. Marțafoii care au furat patriei și gumarii din picioare, care i-au supt țîtele pînă i s-au fleșcăit de tot folosesc cuvintele ca pe niște sacoșe transparente în care aruncă gunoiul, abandonînd-ul în camerele unde unde contemporanii  mei meditează, fac dragoste și nu se revoltă.

Să nu-mi spuneți că singurătatea este cel mai curat lucru de pe pămînt că nu vă cred, am spălat-o pe spate atîția ani fără nici un rezultat tot are urme de veșnicie și de frig. Inima mea este  plină de impurități lăsate de doamnele plecate pe fugă, fără viitor, fără adăpost. Unele au lasat intenționat cîte o amintire, de exemplu am recuperat o trusă de gesturi în interiorul căreia am găsit un bilețel pe care scria ; ”Să o folosești cu celelalte femei.” Aerul pe care îl respirăm este plin de defecte cauzate de razele soarelui și de praful stelar, de aceea cînd este cerul limpede vorbim puțin răgușit. Dacă în nopțile cu lună plină razele nu miros a săpun făcut de mama cobor în pivniță să văd ce mai face fratele meu vinul. Dacă picăturile de ploaie ce îmi fac găuri în imaginație nu miros a săpun intru în casă și visez.

Cînd primul ministru și-a scăpat verigheta în budă și tot guvernul s-a repezit să o găsească în țară era un miros de nesuportat. Mulți au pus acest incident pe seama unei guvernări proaste sau pe seama unui gaz, descoperit recent, scăpat de sub control și folosit la consolidarea democrației. Este des utilizat pe teritoriul Afaganistanului. Miniștrii băgase mîinile pînă la coate după bijuteria pierdută fără nici un rezultat. Degeaba adăuga mama în căldarea cu săpun iasomie și petale de trandafiri, patria mirosea a hidrogen sulfurat. În zadar spălam propozițiile cîte o jumătate de zi nu ieșea mirosul apăsător din ele. Atunci mi-am adus aminte de coana Maricica, curajoasa care spăla morții din cartier și care spunea de fiecare dată: ”Să nu arunci niciodată apa după ce a-i spălat un mort că este folositoar. Dacă le dai să bea nesimțiților o astfel de apă devin foarte politicoși, cumsecade și aroganța din ei se evaporă.” Am convins-o și mi-a dat un bidon de zece litrii de apă pe care am îmbuteliat-o în sticle de o jumătate de litru și am făcut-o cadou guvernului. În țară mirosea din nou a săpun de casă.

Un comentariu:

  1. Eu am crezut ca I-ministru s-a dus in USA sa se ofere sa-i imprumute pe americani si sa-l scoata pe Obama din buda...cum zici tu. Ca si la ei miroase la fel de rau. Si cand colo, el s-a dus sa discute taman despre miros. Intriganta miscare!

    RăspundețiȘtergere