joi, 31 octombrie 2013

Cel mai mic numitor comun pentru locuitorii acestei planete este dragostea

Cel mai mic numitor comun pentru oamenii este dragostea. Am auzit de unii care merg chiar în punctul de la polul nord să facă dragoste pentru că în acel loc nu există  magnetism şi vor să își verifice capacitatea de atracţie dintre moleculele lor. Din cauza aceasta eu privesc lumea printr-o pînză albă ce a fost  mai de mult fusta unei femei foarte frumoase. Cerul mi se pare mai albastru şi nu mai am nevoie de citate celebre să-mi inducă o asemenea culoare. Tramvaiele mi se par limuzine de lux si au acoperite  semnele care indică ar putea fi supuse unor atacuri teroriste cu seminţe de floarea soarelui sau grenade. Nu îi văd bine pe cei care plîng, pe cei care s-au decis să nu mai iubească şi au ales calea renunţării de sine. Măreţia se dovedeşte şi printr-o privire neclară plină de impurităţi. Vîntului i-am pus ochelari fumurii să i se pară, cînd se cocoaţă pe acoperişuri, că este pe vîrful unei piramide pline cu faraoni.

Cînd guvernul anunţă că intrarea sub pîmînt este liberă şi concetăţenii mei au un puseu de bucurie  pentru că vor scăpa pentru totdeauna de sărăcie prin rochia de dantela albă zăresc un fel de  laborator secret unde toate defectele mele, pe care care le car din ce în ce mai greu prin biblioteci şi magazine, vor fi şterse cu un prosop. Cu acest mod de scruta văzduhul m-aș apuca să scriu versuri pentru cei morţi care sînt mult mai mulţi decît cei vii şi nu ştiu că poezia are destinul marilor dispăruţi. Pînă să privesc lumea prin fusta acelei femei ce m-a părăsit de multă vreme nu-mi scoteam pălăria cînd răsărea luna, nu visam colegii de şcoală plecaţi pe lumea cealalaltă pentru că au citit editoriale suculente despre sinucidere, chiar şi democraţia mi se părea că are misionari care ori nu sînt plătiţi ori au fost răniţi la cap în timpul celui de-al doilea război mondial. De atunci,   îmi iau concediu medical pentru a nu mai asista cum puterea trece din mîinile unora în mîinile altora toţi, avînd ascuns sub unghii puţina fericire furată contemporanilor mei. Este ca şi cînd aş împrumuta libertate care să îmi ajungă pînă la staţia următoare unde mă așteaptă moartea.

Din tinereţea mea nu a mai rămas decît un ponton şi  o corabie cu care transport memoria pe teritorii inaccesibile, dar prin prin sutienul unei femei lumina, deși oprită pare că se stinge mult mai tîrziu. Din vechile scrieri pe papirus se știe că la un moment dat trupurile nu mai sînt interesante unele de altele, dar daca se privesc reciproc prin textilele cu care sînt îmbrăcați devin toleranți și urmează să apară în sufletul lor. fericirea comunitară. Am efectuat atîtea experiențe pentru a demonstra că iubirea reprezintă numitorul comun al tuturor oamenilor și am privit cerul prin fuste, ciorapi, poșete. Mă gîndesc ce aș vedea în societatea politică dacă aș privi prin bikinii unei tinere deputate care voteză sîrguincios în locul meu să-mi fie din ce în ce mai rău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu