miercuri, 16 octombrie 2013

Am renunțat la celebritate din copilărie însă nu am putut să mă despart niciodată de gafele corective

Ca să fiu văzut m-am urcat pe o tufă de trandafiri însă nu am rezistat prea mult că mirosea atît de dulce de mi-a fost teamă să nu fac diabet. Nu mă puteam remarca sub nici o formă, deși îmi petreceam timpul mai mult în șezlong, așteptînd să vină una din acele zile în care să spui ceva genial să-mi revină culoarea naturală pe chip și să devin o vedetă de provincie. Mă străduiam să fiu o tornadă de carne înaltă de 1,9 metrii care să reprezinte o formă strălucitoare și avansantă a vieții cum se găsește și pe celelalte planete, cum se căznește și infirmiera din spitalul de boli nervoase să-mi emită o rețetă medicală la calculator. Întrucît computerele fusese virusate de cei internați mi-a  prescris o rețetă veterinară după spusele farmacistei.

Știam că neamul omenesc nu suportă așa ușor succesul altora, dar căutam din răsputeri să mă fac remarcat prin orice mijloace.  Deschisesem o grădiniță de flori unde mamele tinere aduceau ghivecele dimineața să am am grijă de ele pentru a nu fi atacate de insecte sau filoxeră pînă la ora patru cînd ieșeau de la serviciu. În Gara de Sud din Ploiești am închiriat o cameră unde am deschis un magazin de sicrie pentru cei ce se sinucid, aruncîndu-se în fața trenurilor. Dacă guvernul nu se ocupă de contemporanii mei ce se tîrguie cu viața pentru fiecare zi ce trece în suferință a trebuit să găsesc eu o rezolvare. Moartea ocupase cam toate peroanele și scăzuse dramatic numărul călătorilor. La liceul de fete din oraș, al cărei administrator sînt, la concursul pentru ocoparea posturilor de profesori au fost acceptați numai eunucii. Posturile nu au fost ocupate și am fost nevoit să fac concurs cu profesorii impotenți. A fost o selecție foarte dură pentru că la fiecare materie s-au înscris cîte zece, cinsprezece concurenți.

Renunțasem la celebritate din copilărie, acum eram  recunoscut ca specialist în gafe de toți locuitorii din cartier, însă dorem să-mi schimb statutul social, mai ales că îmi pusesem o altă poză pe cartea de identitate. La un moment dat una din cele două găini pe care experimentam efectul bioxidului de carbon asupra gălbenușului de ou i s-a făcut rău. Modul de manifestare m-a făcut să cred că suferă de epilepsie și am chemat ambulanța. După ce am plătit cursa, pentru că în țara noastră nu este legiferat serviciul de asistență medicală rapidă pentru animale, o doamnă respectabilă mi-a spus că această afecțiune este datorată lipsei unui cocoș în zonă. Mergînd pe aceeași logică medicală cînd o enoriaşă a fost cuprinsă de crize de isterie chiar pe treptele bisericii l-am rugat pe preot să facă dragoste cu ea că își va reveni.
În cele din urmă m-am hotărît să-mi fac un nume celebru exersînd metodele de braconaj ale gafelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu