joi, 10 octombrie 2013

Am julituri pe tot corpul de cînd s-a schimbat regimul politic și nu mai pot deschide ușa spre viitor

Dacă razele lunii mă bat în spate în nopțile în care mă simt suspect de tînăr mă învinețesc, îmi rămîn niște semne asemănătoare celor pe care mi le face o femeie după ce mă sărută îndelung. După ce vîntul pleacă de la barul din colț și nu mai reușește să se urce pe acoperiș că este prea amețit, încercînd să se sprijine pe umerii mei îmi produce o mulțime de julituri. Am probleme  cu singurătatea care a luat forma epidermei mele și nu mai pot să mă închei la cămașă, ca să nu vă spun că îmi provoacă niște bășicuțe mici pline cu apă asemănătoare lacrimilor.

Nu știu ce se întîmplă cu mine, am devenit foarte sensibil de cînd am trecut la capitalism. Mi s-a modificat și imaginația, viitorul durează mai puțin, cu cît sînt mai romantic cu atît mai mult femeile fug de mine. În aceste condiții nu cred că mai am nevoie de oglinzi să îmi descifreze adevărul din nebuniile toamnei de lîngă mine. Teoreticienii din școlile profesionale privind ratarea umană din dragoste s-au îmbolnăvit de strabism și risc să rămîn fără mine însumi dacă mă las analizat de ei. Prea multe pretexte pentru sinucideri, culorile au devenit agresive și pictorii folosesc numai nuanțele din ierburi pentru tablourile despre patrie. Obosești numai să ai grijă de tine însuți să nu ți se mai producă alunecări de teren în suflet. Am împrumutat o parte din nefericirea cailor care este mult mai profundă, iar tinerețea nu mai poate fi prelungită nici cu cel mai îndrăzneț vis.

De știam că prezentul stă numai la bodegă, că din cauza unui exces de libertate au apărut forme noi de manifestare a minciunilor m-aș fi făcut medic. Nu există nici un centru de tratament pentru ticăloșie sau impostură. Cînd am încercat eu să ridic o baracă din lemn pentru promovarea sincerității mai ales în cuvinte am fost sancționat că nu am avut autorizație de construire. Cînd am luat hotărîrea de a energiza bețele de chibrit să dau foc ezitărilor din orașe a venit un domn legitimîndu-se cu carnetul de partid și mi-a zis, du-te dracului, nu vezi că oamenilor le-au crescut tentacule. Este un adevăr. Sărăcia a fost împărțită în mod egal pe fiecare cap de locuitor și revolta s-a prescurtat atît de mult că pare un rest de înjurătură, umilința, o formă geometrică schimbătoare,  a devenit primejdioasă și pentru munții din apropiere.. De cînd am trecut la un nou regim politic nu îmi pot face un autoportret real decît păzit de un pluton de mascați.

Un comentariu: