sâmbătă, 26 octombrie 2013

Am descoperit tîrziu că am aceeași grupă sanguină cu tăcerea, singurătatea și milioanele de umbre

De cînd am aflat că tăcerea are aceeaşi grupă sanguină cu mine mi-am schimbat semnătura să nu mă mai recunoască nimeni, nu mai port pantofi cu găuri în talpă să aibă pe unde să-mi iasă plusul de revoltă, nu mai joc șah intuind viitoare mutări într-un prezent plin de erori și nu îmi mai iau concediu medical. În această situație pot spune că tăcerea este ruda mea și am devenit foarte prudent. Acesta este destinul meu, am numai neamuri de care se minunează toată lumea. Un văr al meu a propus ca ploaia să fie acceptată în programul rabla pentru că de la un timp îi perforează cămașa, tot el a acționat în instanță cerul că de cîte ori apărea curcubeul se tăia în el, încercînd să-i afle dimametrul.

De cînd mi-am descoperit acest defect îmi dau întîlnire cu femeile între versurile de dragoste ale marilor poeți unde primăvara este atît de proaspătă și nimeni nu plătește  taxe și impozite. Unele doamne nu vin că le este teamă să nu rămînă însărcinate și pentru că textele dau un gust plăcut iubirii. Pînă să știu că grupa mea sanguină este identică cu a singurătății îmi iubeam dușmanii, îi invitam la restaurant, la petreceri pentru a afla cît de inteligente le sînt înjurăturile. Veșnicia se întrerupe în mine deoarece inima îmi era mereu plină de femei ce fac gălăgie. Pot filma nevroza oamenilor pe străzi. Nu mai merg prin păduri și alte continente pentru că nu mai pot povesti nimic, uit uluitor de repede, mai ales că nu mai aveam nimic de pierdut.

Pentru că nu am avut nimic cînd m-am născut, nu-mi pare rău cînd zilele evadează din trupul meu. Nimeni nu se întoarce să mă caute, parcă prietenii mei sînt niște temnițe în care idealurile stau înghesuite ca pacienții unui spital de campanie. Prețul iubirii este într-o scădere vertiginoasă, mirosul de femeie goală văd că nu mai stîrnește nici un interes, zîmbetele ca să ajungă la destinație trebuie timbrate, nu pot face o copie xerox unei stele decît dacă mă ajută moartea. De curînd,  s-a descoperit că  trandafirii au  grupă de sînge apropiată de a mea, îmi lipsește numai molecula care m-ar face să produc parfum și  să o păstrez lumina sub formă de petale.

Mereu mă întrebam de ce obrazul meu este atît de alb de seamnănă perfect cu zidul unei mănăstiri, de ce îmbătrînirea munește în celulele mele cu o politețe aristocratică, de ce umbrele desprinse din mine fac obiectul unor dosare în care viața e compromisă ca o femeie  obligată să se prostituieze. Grupa sanguină ne determină să alegem cuvintele care trebuie, cărările de urmat, adîncimea văzduhului ce o ascundem în priviri. Într-o seară am visat că o femeie frumoasă care m-a vizitat, dar toată povestea am pus-o pe faptul că sîngele meu semăna cu energia ce se găsea în tăceri, suferințe, speranțe. După ce m-am dezmeticit am descoperit sutienul ei pe fotoliu și ușa lăsată deschisă.

Dacă vedeți  un bărbat  umblînd din oraș în oraș cu mîinile la vedere, ținîndu-le ca pe niște jumătăți de sferă să știți că eu sînt,  caut printre femeile lumii dimensiunea sînilor egali cu spațiul din sutienul uitat la mine acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu