miercuri, 4 septembrie 2013

Voiam să mă fac remarcat pentru a putea propune parlamentului ca prostituatele să iasă mai devreme la pensie cu şase luni

În dulapul în care îmi ţin  aerul pe care îl folosesc numai dacă mă vizitează vreo femeie şi sigurul meu costum de haine am instalat o combină muzicală care cîntă douăzecişipatru de ore non stop. A fost măsura pe care am luat-o după o adîncă chipzuinţă şi meditaţie aproape în toate anotimpurile. Trebuia să întreprind ceva să mă fac remarcat în această societate care nu vede ce este în  țară. Nu vede că fluturii s-au împuţinat la cîmpie, că teatrul acum se joacă numai în politică, că ura nu poate fi dezinfectată, că propoziţiile au devenit atît de neîncăpătoare din cauza vicleniei că orice privighetoare se asfixiază. Mi-am zis; dacă hainele mele vor fi bombardate zi şi noapte de muzică, aceasta vă pătrunde adînc în moleculele pantalonilor şi sacoului şi cînd voi ieşi în oraş voi fi un trup cîntător şi lumea va fi obligată să mă remarce. Repertoriul muzical îl voi schimba în fiecare seară în funcţie de drumurile pe care le voi face a doua zi. Dacă mă duc la cumpărături pun o muzică prudentă, dacă mă duc la un concurs de citit reclame pun o muzică seducătoare, dacă merg la vreo femeie pun o melodie care are puterea de a face valuri.

În acest capitalism timpuriu, unii s-au făcut remarcaţi reînviind virtuţile unui oraş medieval şi au cîştigat alegerile, alţii propovăduiesc şi îi asigură pe contemporanii mei că cei săraci, frustaţi, batjocoriţi, umiliţi de-a lungul timpului vor fi reîncarnaţi, fără să se teamă că la ceremonia de reîncarnare  le va pune toată carnea la loc şi au ajuns primari. La un moment dat, ca să mă fac  remarcat în cartierul meu m-am apucat de scris sonete, deşi ştiam că în aceast stat nimeni nu mai citeşte nimic în afara de Monitorul Oficial de unde speră să afle dacă cumva guvernul nu a dat vreo ordonanţă şi a stabilit data la care  murim fiecare. Am avut un mic succes cînd soţia sigurului patron de pe strada mea a venit la mine aproape goală şi mi-a zis: "Opreşte timpul şi scrie despre mine un poem nemuritor să înnebunească concurenţa de ciudă." Mi-a plăcut, am avut cu ea o discuţie despre îmbătrînire şi dezastrul pe care îl  produce lipsa dragostei în trupul femeii. Mi-am dat seama că în materie de împerechere şi filozofia poziţiilor de făcut dragoste ştie mai multe decît un studiu didactic în materie. Înainte de a-i citi ce i-am scris m-a rugat să îi ung încheieturile ca să se poate mișca mai rapid.

Speram să mă fac cunoscut cu ajutorul muzicii impregnate în costumul de haine. Nu fusesem avertizat pe internet că acest procedeu poate să-mi provoace vreo boală de care numai vîntul mai suferă. Reproducerea muzicii printre oamenii pe lîngă care trec îşi vor aduce aminte de eşecurile din viaţa lor şi ori îşi vor accelera scleroza să nu mai ştie ce-i pe lumea aceasta ori se vor arunca după blocuri să vadă dacă în timp ce plutesc le vor creşte aripi. Ţineam cu toată seriozitatea să mă fac remarcat. Nu reuşisem în literatură. Nu fusesem acceptat nici să le pun clasicilor vin în pahare sau să car tava cu farfurii murdare. Toţi mă vorbeau că m-aş fi ratat din cauză că nu ţin niciodată posturile și nu am citit Noul Testament, alţii spuneau că m-am ratat că visez mai repede ca prietenii mei şi cei de putere. Știam că muzica este agreată  de Dumnezeu și speram să devin un idol de provincie, folosind atomi cîntători preluaţi din instrumentele muzicale. Ca să îmi fac curaj singur şosetele le ţin în pianul de la căminul cultural unde sînt administrator. Cămăşile le am aşezate în cutiile de viori ale unei orchestre de lăutari, pantofii i-am  depozitat în sala unde cînta fanfara spitalului cînd moare cîte un pacient.  De data asta voiam să reuşesc să mă fac remarcat  să pot propune ca prostituatele să iasă cu şase luni mai devreme la pensie, iar la următorul sondaj de opinie să mă clasez pe primul loc la secţiunea " Bărbaţi care adoră exploziile solare în fese."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu