miercuri, 25 septembrie 2013

Uneori telefonul sună cînd limba ei stă nemișcată și poporului îi crește tensiunea din cauza umilinței

Aș fi luat înfățișarea altcuiva, de exemplu, al unui pieton care trece strada numai prin locuri nepermise. Aș împrumuta chipul unui membru al Asociației celor ce visează lent care din cauza plăcerilor amînate pune dinamită tăcerilor dacă aș ști că mi-ar da și trupul lui în care să mor. Aș fi de acord dacă aș fi sigur că părul meu nu s-ar electrizează să îmi perturbe idealurile. Ar trebui să fiu convins că dimineața cînd stau pe margina patului, gîndindu-mă că femeia poate face sex cu orișice parte a trupului, mi-aș păstra  putea de a grația frunzele pentru a muri în libertate.

Îmi doresc de mult să-mi fac un transplant de voce și de obraz, poate în noua mea postură voi putea să ocolesc semafoarele fericirii care stau aprinse numai pe roșu, poate nopțile mele vor fi văruite în alb de niște studente îmbrăcate sumar să nu-și murdărească hainele de mesajele scrise pe pereți. Dacă aș avea altă alură poate aș prefigura mai repede zborul în brațele mele. Nici nu aș mai sta toată ziua cu pumnii strînși de teamă că borfașii sărăciei mă vor aleargă pe străzile orașului, nu aș mai avea nici o spaimă că o simplă eclipsă de bec produsă de o foaie de hîrtie albă ar declanșa legea marțială și contemporanii mei nu ar mai avea voie să citească decît cărți de bucate pentru mărirea nivelului de trai.

Aș dori să-mi modific ordinea gesturilor ca să nu mă mai simt adorat de văzduh, să nu îmi mai bandajez amintirile sau din disperare să alerg mai iute ca trenul plin cu bolnavi de tahicardie. Sînt nerăbdător să aflu cum vor reacționa sînii iubitei mele cînd eu avînd altă înfățișare le voi spune rugăciuni păgîne și le voi măsura suprafața cu gura să văd dacă lumina are loc să doarmă între ei. Cînd voi îmbrăca costumul meu mondial confecționat din zîmbete de tigru, cînd mă voi încălța cu pantofii cu girofar găuriți în talpă ca să să fiu sigur că mă îndrept către inima ei sînt curios cu ce parte a trupului va întîmpina. Am să mă rostogolesc în visele mele să obsev dacă ea recunoște modul meu de lustrui poemele între versurile cărora se ascunde cînd se preface că nu vrea să facă dragoste. O să mă las în voia adierilor din cameră stîrnite de un fluture rătăcit să văd dacă genunchii ei se deschid pentru a mă lăsa să intru știind că acolo nu mai mă observă nimeni. Aș lua înfățișarea altcuiva, dar dacă eu nu mai sînt în cartea de identitate și nu mai am nici același cnp cum mai știu adresa de a mă întoarce în mine? De unde știu eu pe cine să mai admir pentru că este modest și economisește mai multă tandrețe? De unde știu eu dacă îmi modific chipul că mai îmi place să citesc aceleași cărți și nu o să accept ca politicienii să meargă cu șosetele murdare prin inima patriei. Dacă sună telefonul chiar în clipa în care limba ei stă o clipă nemișcată  și poporului îi crește tensiunea din cauza umilinței?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu