duminică, 29 septembrie 2013

Știind că eternitatea este întreruptă în om am cerut o derogare simțurilor pentru a fi timid

Am încercat să mituiesc aparatul de fotografiat să mă arate mai frumos, măcar pentru poza de pe cartea de identitate. Am meșterit un an de zile la un GPS să îl determin cînd vin de la birt să mă ducă direct la o doamnă, patroană la un restaurant, pe care nu o deranjează mirosul de vin de Valea Călugărească, dar parcă era un făcut întotdeauna mă îndrepta la sediul partidului de guvernămînt. Am ajuns la concluzia comunistă că locuitorii politici de acolo luau decizii numai băuți.

Uneori mi se întîmplă să mă caut pe străzi că nu are cine să-mi aprindă lumina acasă și-mi zic; fă-te că nu mă găsești că nu vreau să fiu consolat de nimeni, fă-te că treci pe lîngă mine și nu mă cunoști că nu o să te salut că a venit toamna și toți avem ochelari fumurii. Nu mă întreba ce caut pe aici, am destule responsabilități. De unde să știu de ce oamenii sînt atăt de palizi dacă nu verific aerul pe fiecare alee, de unde să știu că gesturile lor sînt atît de mediocre dacă nu inspectez toată suprafața singurătății?

Sînt prea timid ca să îmi mai amintesc că am fost de ori la pubertate și am agonist speranțe și pentru secolul următor, sînt prea politicos ca să îndrăznesc să pun mîna mai sus de genunchi unei femei. Este bine și acolo cînd ea stă culcată că am și posibilitatea să vorbesc și la telefon. Pentru că nu am fise niciodată și nici cartele de telefon îmi lipesc urechea de palma ei și am semnal în toată țara. Pot vorbi  cu iarba crescută pe trupul tatălui meu ce îi împarte sufletul în lumină și întuneric. Fără cuvinte este greu să te scuzi să te revolți să distrugi paraziții fixați în destinul oamenilor.

Trebuie să-mi iau lumea încap, deși nu este recomandat pentru coloana mea vertebrală. Am găsit răul omenirii într-o moleculă care ucide ilegitim fericirea și nu am primit nici o recompensă. Am descoperit că  sîntem amețiți din cauza sărăciei că protocolul semnat între admirație și dispreț este parte a resemnării, dar nimeni nu mi-a dat nici un ban. Faptul că ne dorim atît mult să abandonăm echipamentul nostru uman și să ne îmbrăcăm în singurul nostru costum de gală confecționat din țărînă, nu înseamnă că vrem să fim mai curați sau să fim la modă, ci că nu mai putem îndura așteptarea de a ne îmbolnăvi de scepticism.

O să învăț să fiu mai amenințător, o să mă bărbieresc în fiecare dimineață, o să-mi populez visele cu dinozauri, o să sparg cuvintele cu inima și o să le folosesc numai pe cele cu margini tăioase. Pentru că eternitatea este întreruptă în om voi cere o derogare simțurilor mele pentru a-mi permite să fac propagandă regimurilor totalitare. Măcar ei își făcuse un ideal din a ne defăima sentimentele și din răutate erau îngăduitori cu durerile noastre.

3 comentarii:

  1. Eşti fenomenal, Maldoror! Îmi place enorm de mult ce-am citit! Îmi place foarte mult că eşti pozitiv, scrierile tale o demonstrează asta! Ce mai, mă înclin!
    Ai o noapte liniştită şi-un start bun în noua săptămână! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrii fenomenal, Maldoror! Indiscutabil şi incontestabil adevăr, în faţa căruia şi eu mă înclin. Cu tot respectul.

    RăspundețiȘtergere