miercuri, 18 septembrie 2013

Sînt un cetățean cumsecade care consumă numai produse care nu dezamăgesc



Pentru cei din cartierul meu sînt un model de cetățean cumsecade, liniștit proprietar al unui loc de veci la marginea de est a cimitirului. Nu mi-am înscris costumul de haine la nici un concurs de mers pe serpetine sau la vreu joc de zaruri. Deși, bocancii mei de proletar sînt diperați că nu știu direcția pe unde vor merge pentru că au talpa foarte groasă și nu nu simt pămîntul după ce le-am legat șireturile le-a trecut fandoseala de a nu mai inainta prin noropi. Îmi încălzesc șosetele cu muzică de Beethoven sau Bach în funcție de fabrica care le-a confecționat și am grijă cînd mă încalț cu ele să nu iau una de o culoare și alta de altă culoare că toată ziua voi merge crăcănat, iar cei care mă îndrăgesc mai puțin, de altfel foarte mulți, vor spune că acest lucru este un semn politic.

Acum cîteva zile era să mă calific în comisia de extragere la loto și să indic eu numerele cîștigătoare și aș fi crescut în ochii concetățenilor mei, măcar două degete, însă un grec m-a reclamat la protecția consumatorului că sînt cetățean de onoare al unui curcubeu și pot face trafic de influiență. Dar, am avut un succes deplin cînd am ajutat soarele să răsară dintre nori cu încălțătorul de pantofi ai unui înger. Ca să nu înșel așteptările publicului nu cumpăr suveniruri decît foarte ieftine, mă urc în turnul Eiffel numai dacă am aripile montate sau am la mine balonul pe care l-am umflat cu aerul din camera unde privighetorile transformă în cîntec poeme din scriitorii care sînt acum la modă. Cînd la noi în țară este decretată ziua fericirii și ferestrele fac febră de bucurie îmi iau cîțiva colaci de salvare din aceia care se folosesc și în univers pentru că de fiecare dată au loc inundații, ne scade imunitatea sau deraiază trenurile din cauza viselor aglomerate prin gări.

Însă eu mi-am cîștigat statutul de simbol al cartierului, de cel mai cumsecade  cetățean, nu numai că nu arunc cu pietre în fîntîna trecutului, că i-am găsit dimineții loc de parcare între versurile mele necitite de nimeni sau că am calificarea necesară să repar morile de vînt, nici pe departe. Notorietatea mea a venit din modul politicos și inedit de a mă purta cu trupul femeilor. În primul rînd cînd fac dragoste, nu mă așez cu toată greutatea peste ea că o sufoc, motiv pentru care port la mine două cricuri de mașină care mă susțin în zona umerilor. Reglajul celor două cricuri îl fac în funcție presiunea atmosferică, de viteza vîntului și de mărimea sînilor. Ca transpirația să îi miroasă a iarbă cu două ore înainte îi dau să bea numai rouă și o pun să desfrunzească un trandafir între pulpe. Și pentru că în țara aceasta nimeni nu mai face nici un efort ori folosesc pastile ori folosesc aparate îi așez fesele pe un mixer industrial care are o mișcare lentă asemănătoare luminii care se rotește într-o fântână. 

Aceasta este gloria ce o trăiesc în orașul meu. Toată lumea mă cunoaște ca un cetățean cumsecade care consumă numai produse care nu mă dezamăgesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu