duminică, 8 septembrie 2013

Propunerea mea ca toți locuitorii orașului să facă dragoste în același timp a fost declarată neconstituțională

Ca să par mai inteligent toamna îmi țin limba nemișcată. Ca să par interesat de conflagrațiile mondiale  la masa de prînz scot din ciorbă bucățile de carne de gaină și încerc să o repar dîndu-i să mănînce cîteva boabe de porumb.  În locuri inaccesibile cum ar fi sediul guvernului, lăcaşuri de cult unde oamenii se depersonalizează sau localurile cu  femei dezbrăcate îmi dau șosetele jos ca să am un avantaj făță de cei din jur și să simt pămîntul mai aproape.

Ca să par un gentelman care se ocupă cu gestionarea aplauzelor prin capitala țării umblu împreună cu îngerii cu defecte ereditare, cu debutanții în arta înjurăturilor, cu începători care se dau de ceasul morții să fie politicoși. Trăiesc o eroare cum trăiește și țara. De pomană vreau să par în fel și chip că nu schimbă nimic, timpul tot așa trece ca un tren plin cu bolile noastre, mîinile mele refuză cu încăpățînare să se maturizeze visînd permanent să ridice fuste. Degeaba fericirea își mută sediu din oră în oră de o stradă pe alta și este imposibil de depistat, chiar cu ajutorul satelitului.

Consiliul local are și el apucături ciudate. Toate propunerile mele ca orașul să pară unul european au fost respinse, primarul pe parcursul ședinței, afișînd indeferență savantă. Voiam ca mutatul șifonierelor în caz de inundații sau incendii să se facă în prezența unui medic pentru că statistic vorbind se descoperise în trei din patru cazuri un bărbat ascuns în el. Doream ca fiecare stradă ce iese din oraș să poarte numele unui fragment din cele mai frumoase vise ale locuitorilor încît pașii celor ce merg să întîmpine dimineața cît mai aproape de locul unde răsare soarele să nu se mai audă. Îmi fusese declarate neconstituționale propunerile ca toți concitadinii mei să cîștige la loto prin rotație, toți să facă dragoste în același timp și gravitația să fie dată mai tare ca să fie mult mai apropiați, în cinematografe să se vizioneze filme în costume de baie pentru a putea naviga mai ușor pe ecran. Celelalte o sută de proiecte erau din domeniul patologiei, mitologiei. Nu a fost votat nici proiectul de hotărîre prin care ceream declararea imaginației drept avuție națională. Mă simțeam vinovat că pustiul se mută din loc în loc pe pămînt împreună cu ospiciul cu tot, acum venise rîndul orașului meu.

2 comentarii:

  1. Poate n-ai aflat ca desertificarea este in toi si ca nu poate fi stopata din cauza schimbarilor climatice. Nu prea stiu cu ce te-ar fi ajutat primarul sau consiliul local.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ospiciul are laturile confundate cu graniţele ţării. Oraşul tău posibil să fie plasat exact în ochiul ospiciului, în zona de sănătate. E timpul să evadezi, altfel te prinde ora tratamentului! :)

    RăspundețiȘtergere