luni, 16 septembrie 2013

Probabil pentru a găsi o justificare toamnelor politicienii au făcut din țară un muzeu de ruine în aer liber

Să grațiem toate frunzele să moară în libertate. Bibliile după care greieri se roagă să nu vină toamna trebuie arse pe rug ca Galileo Galilei. Moartea este peste tot, vă rog să o parfumați să o urmărim după miros.
Eu mi-am luat toamna în serios, spăl caii  pe dinți cu pasta Aquafresh pentru că iarba s-a uscat și nu mai au cu să-i albească. Dintr-o cojă de nucă mi-am făcut o candelă să văd dacă sfîrcurile ei se umflă sau se desumflă din cauza zborurilor frînte. Am schimbat toți parametrii cercului, lugimea cercului, raza ,aria laterală i-am adus la realitate modernă a matematicii, le-am înlocuit cu datele nemăsurate de nimeni ale geamătului.
Apropo de artere le-am pus camere video prin interior să văd de unde are putere sîngele să vadă prin aceste tunele: Eu cînd le traversez nu văd nimic. Mîine pe la prînz vor fi ghilotinați toți trandafirii. Trebuie să mă interesez la cei ce au lista cu cei condamnați să văd la ce număr este trecut guvernul. Am importat toate tipurile de tristeți, muzeele de ceară ale lumii unde te poți documenta despre cum înțeleg oamenii să moară fără nici un fel de revoltă, undeva era sculptată o virgulă de ceară între viață și moarte, dar cel mai bine sărăcia se vede prin aerul din țara noastră.
Tratez toamna cu toată responsabilitatea, am trimis faxuri tuturor orașelor să nu se piardă în ceață cu locuitori cu tot, toate umbrele de pe teritoriul patriei au fost capsate cu un aparat profesional și depozitate în arhive alături de sticlele de vin. Cu sentimentele nu am știut să le spun contemporanilor mei ce să facă pentru că  nici eu care sînt în comisia de extragere a numerelor la loto, nu mi-am imaginat o soluție.
Oricum în inima mea lucrurile sînt alandală, unele femei au plecat cu tot mobilierul, altele au venit că nu au mai găsit locuri libere în adăpostul de noapte din oraș. Dacă vreți să știți mai exact ce dezamăgiri răvășite port în mine, priviți ce este în țară, pentru că situația este similară. Singura nou venită în preajma mea este moartea care mă privește cu coada ochiului și face pe disidenta, fără să țină cont de provenieța noastră genetică, de vechimea numelor noastre. E prietena toamnei, a venit să o ajute să dea jos frunzele din pomi să corecteze erorile pe care noi le facem cînd sîntem prea politicoși cu estetica meditațiilor celor care ne conduc. Acum se prefac că adună suferințele de printre blocuri ca pe niște gunoaie, că îi dau o întrebuințare frigului, punîndu-l să împrăștie tăcerea peste țară.
Îmi este greu să contrazic toamna, dar nici nu îmi doresc să sugereze că sînt un idiot să o las să creadă că patria mea are vreun interes să se lase îngenunchiată de ea și de mafioți. Cred că nici marii maeștrii olandezi  nu și-ar imagina mai bine în picturile lor dezastrul pe care îl fac politicienii acestei țări, probabil pentru a găsi o justificare toamnei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu