sâmbătă, 21 septembrie 2013

O doamnă superbă însărcinată de vreun sfert de oră îmi șoptește îmbujorată că vrea să aibă gemeni

De curînd am cunoscut o doamnă atît de frumoasă că și umbra ei excita bărbații pe lîngă care trecea. Am văzut că se poate trăi și așa, deși parchetul trosnea sub candoarea ei, personajele masculine din tablouri întorceau capul cînd participa la vreun vernisaj, în jurul ei prețul aerului creștea instantaneu. Am auzit multe lucruri despre ea, unii spuneau că în fiecare dimineață îți face transfuzii de sînge de la trandafirii din grădină, că are exact aceleași afecțiuni pe care le primăvara, iar în așternuturi știe să cînte. 

Se zvonea că are și multe curiozități însă și lumea liberă nu duce lipsă de poligoane de ambiguități și de iluzii deteriorate. Avea ferestrele pline cu ghivece cu plante toxice, ale căror semințe fusese folosite în cel de-al doilea război mondial de armata română în speranța că vă reuși să-și otrăvească singurătatea. Lebăda albă care îi învăța visele să fie elegante o spăla de două ori pe zi cu detergent german ca să fie mai strălucitoare. De spălat nu scăpa nici cîinele care îi peria dinții  în fiecare dimineață ca în situația în care mușcă pe cineva să nu transmită vreun microb. Se mai spunea că defectele pe care le avea și le trata cu muzică de jaz, iar pentru a fi epilată întotdeauna a făcut cursuri postuniversitare la Sorbona pentru eradicarea părului de pe picioare. Unii mai comentau că biografia ei ar fi plină de impurități în sensul că acum un an a trecut prin orașul lui Kafka sau că tratatele de istorie pe care le are acasă nu le-a dus niciodată la biserică să le sfințească preotul. Parcă străbătuse kilometrii de lumină de nu avea nici un rid ca și cînd își ținuse ascunse fotografiile din tinerețe. Nu era sinceră, decît cu ea și asta numai cînd ploua sau ajungeau vapoarele în port cu vin pentru guvern să nu mai mintă. Nu citea nici o carte pînă la sfîrșit că era frică de moarte.

Am făcut eforturi mari să o cunosc. L-am corupt pe șeful compartimentului personal cu un bilet de tren pe ruta București-Constanța unde călătorii merg dezbrăcați vara numai să îi treacă în sarcinile ei de serviciu obligația de a face cunoștință cu mine, nu am îndrăznit să îl rog să specifice în contractul ei de muncă obligația de a se îndrăgosti de mine. Însă ea avea rezerve de oxigen din vîrful muntelui pe care le respira cînd era fericită și nu a băgat în seamă noua decizie. Apoi am vrut să mă angajez lucrător cu ziua, acasă la ea să îi fac curat în amintiri și să îi retrag din circulație regretele. I-aș fi dat jos părerile de rău de pe cearșaf, i-aș fi ținut evidența secretelor din sutiene sau i-aș fi uns încheieturile de la picioare și mîini ca să poată lua forma iubirii fără efort. Ar fi avut pe cineva care pe lîngă faptul că făcea aceste munci necalificate știa să scrie și versuri printre care  se mai putea ascunde în joacă.

Mi se întinsese covorul roșu al renunțării și trebuia să pășesc pe el. Mă gîndeam că mi se întîmplă toate astea că de-abia a început mileniul trei și nu m-am spovedit de loc.Mă dusesem în parcul din cartier să-mi notez pagubele pe care le face de fiecare dată toamna și nu plătește nimeni. M-am așezat cu prudență pe o bancă să nu strivesc vreo tăcere cînd o văd pe ea că se apropie de mine încet din cauza greutății parfumului și îmi șoptește la ureche; ”Știi ce, am rămas însărcinată de vreun sfert de  oră și aș dori mult să am gemeni”.

Un comentariu:

  1. Stii ce? Taman m-am uitat la un documentar in care se spunea ca varanii de Komodo, femelele in speta, pot avea pui chiar daca sunt virgine. Asa ca nu ma mira nici personajul descris de tine.

    RăspundețiȘtergere