joi, 19 septembrie 2013

Nu las niciodată frigiderul pe întuneric că nu mai știe să facă cuburi de gheață

Îmi trebuia ajutor cînd pămîntul de sub banca din parc unde așteptam ca asfințitul să își termine de fumat pipa  m-a stigat pe nume. Nu știam de unde mă cunoaște pentru cu nu scosesem cartea de identitate din buzunar. De cînd cu cardurile false ce îți  fură banii am grijă de tot ce este din plastic și are formă dreptunghiulară. Uite că m-am stabilit într-un oraș unde numele meu este cunoscut ca și cînd această țărînă ar fi din locul unde m-am născut. Bineînțeles că nu a sărit nimeni în ajutorul meu, pentru că în societatea capitalistă trebuie să te aperi singur sau să plătești o firmă de pază. Numai dacă furi, ești braconier sau ai figură de grandoman statul te procedează.

Nici nu știu ce-mi veni să cer ajutorul cuiva pentru că bănuiam că nu se va deranja nimeni. Nu eram la prima erore, mai cerusem ajutorul și cînd toamna îmi invadase arterele și îmi producea ravagii printre sentimente și nu s-a deranjat nimeni să mă salveze. Cînd mi-am lăsat gîndurile acasă să se mai odihnească pentru că non stop își imaginau trupul gol al unei doamne, uitasem să trec strada, dar nimeni  nu a avut curiozitatea să mă recupereze și să-mi arate că nici pe celălalt trotuar iarba nu crește. Cînd m-a părăsit ultima femeie și s-a înnorat în inima mea am invocat cîțiva zei desenați pe pereți pe care nu-i cunoașteam prea bine să înceapă ritualul de abolire al iubirii pentru totdeauna. Nu au mișcat nici un deget. Ca strigătul meu de ajutor să fie pus în practică trebuia neapărat să le aduc vitamine pentru întărirea veșniciei care începuse să se decojească din cauza vopselelor de proastă calitate, dar și pastile de abolire că ei nu au asemnea substanțe în cer.

Nu o să primești ajutor de la nimeni atîta timp cît te declar egalul lui poate și pentru faptul că nu ai avut inteligența să te ajuți pe tine însuți. Ajutoarele sînt mereu aranjate. Cînd vrei să nu mai fii modern și ceri ajutorul cuiva, mai întîi trebuie să fii specialist în indiferență și antipatie. De cîte ori nu am cerut ajutor pentru micșorarea taxelor, de fiecare dată mi s-a răspuns că acest lucru trebuie făcut concomitent cu diminuarea înălțimii picioarelor femeilor. Săptămînal îmi sudez urletele ca cei de la putere să audă cum cer mărirea salariilor. De fiecare dată primesc un comunicat că acest lucru  poate fi aplicat odată cu mărirea numărului de boli din mine. Fără o cantitate imensă de nerușinare și cîteva hectare de nesimțire ajutorul nu vine să îți mobileze destinul.  Ajutorul nu are curaj să se propie de tine, decît dacă te vede că ai o mitralieră în mîini și știi să ucizi în somn cu voturi. Filozofia de bază a democrației este să nu faci publicitate pe gratis. Din cauza aceasta eu nu las niciodată frigiderul pe întuneric că nu mai știe să facă cuburi de gheaţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu