joi, 12 septembrie 2013

Mă răzgîndesc așa de repede să terorizez teama din mine că voi îmbătrîni și barierele pe unde trece trenul fericirii nu mai pot fi ridicate

A te răzgîndi face parte din carta drepturilor omului. Voiam să adun într-o corabie cu pînze din chiloți de damă toate curvele politicienilor de la putere și să o scufund în largul mării,  dar m-am răzgîndit și le-am abandonat pe mal să oprească zgomotul apelor cu decolteul lor generos. Vreau să îmi recapăt respectul copacilor și să renunț la cel al oamenilor care schimbă orînduirile sociale ca pe niște batiste murdare. Cînd voi muri, măcar ei mă vor căuta cu rădăcinile să vadă ce mai fac și dacă mai mă preocupă zborul și pe sub pămînt. Nu o să îi mai înjur pe cei ce fură vagoane de marfă, pe cei care fură chiar  calea ferată pentru că mi s-a făcut dor să îmi mai pierd vremea ca altădată pe peronul unei gări, așteptînd o iubită imaginară. Nu este exclus să o fi confundat-o cu moartea pentru că în clipa în care ajungea în dreptul meu pofta de viață îmi scădea vertiginos, mi se desfăcea cuiul de la curea și mi se blocau și limbile ceasului, mi se modifica metabolismul și rezervele de salivă mi se micșorau îngrijorător.

Mi-am cîștigat dreptul de a mă răzgîndi pentru că îmi place foarte mult să stau lîngă femeile care se piaptănă și nu se amestecă în cearta dintre îngeri cînd se pune în dezbatere dilema dacă au sau nu sex. Mi-am cîștigat libertatea de a mă răzgîndi pentru că nu mă uit la telenovele de teamă să nu-mi dea regizorul vreun rol, pentru că nu cred că fericirea este mai mult, decît gestul unui copil ce dă polenul jos dintr-o floare să nu se mai murdărească albinele pe aripi. Acum mă răzgîndesc cînd vreau, dacă nu mai vreau să merg în paradis sărut strungul la care se confecționează mereu cîte o nouă societate asemeni unui proletar ce doarme cu secera și ciocanul sub pernă. Dacă văd că două cărți se iubesc pe raftul bibliotecii mă răzgîndesc și nu le mai recitesc pentru că au strivit între ele așa de tare cuvintele că nu le mai pot folosi să fac reclamă celui care îmi ia locul în mine. Toamna mă răzgîndesc și mai repede trec de la un sfîrc la altul foarte ușor, fără să mai întocmesc vreun proces verbal de transfer al gurii din stînga în dreapta,  cum procedez de altfel și cu doctrinele politice. Cînd îl studiez pe Marx sînt comunist cînd îl studiez pe Adam Smith consider capitalismul ca pe o normalitate, iar circulația mărfurilor singura sursă de plusvaloare.

Dacă cineva mă pune să jur că voi fi blînd cu simțurile unei femei, mai ales dacă plouă, dacă cineva mă roagă să nu mai las vîntul să se urce pe acoperișuri, spunînd că îi este frică să nu îl muște cîinii, dacă cineva îmi spune să nu mai dau voie toamnei să ascundă visele noastre în fruzele care nu pic de minte și se coc odată cu fructele să știți că mă pot răzgîndi foarte repede. La un moment dat pentru că asfințitul mirosea insistent a scrum de țigară, dar nu din cele ce fumez eu i-am interzis să mai treacă pe strada mea. Cîteva zile a sărit gardul și chiar dacă era rănit și sîngera a trecut însă după ce mi-am tăiat unghiile și nu mai avea unde să se ascundă a renunțat. Mă răzgîndesc să nu creadă lumea că sînt un catîr needucat și nepoliticos, altfel nu aș reuși să terorizez dragostea din mine care face loby permanent să-i fac mutație în altă femeie.

Un comentariu:

  1. E bine daca ai libertatea de a te razgandi, eu inca am mari mustrari de constiinta cand fac asta si ma feresc sa apelez la razgandit chiar si atunci cand imi displace ceva. Mi-e jena sa ma razgandesc, nu vreau sa ranesc sau sa dezamagesc.

    RăspundețiȘtergere