vineri, 27 septembrie 2013

Înjurătura este o prescurtare a revoltei pe care o întrebuințez cînd sănătatea ideilor este în primejdie

În zori cînd m-am trezit m-am pomenit că nu mai sînt politicos. Am devenit antipatic. Ştiam noi înjurături concepute  în grajdurile politice. Cînd m-am uitat în cartea de identitate aveam sub fotografie un bilet unde eram anunțat că am altă vîrstă. Nu am stat pe gînduri prea mult și am contestat toate astea la Curtea de Apel pentru că nu credeam că despre mine este vorba. Nu se schimbase nimic în viața mea. Cu aceiași pași mă retrăgeam din calea fericirii. Îmi păstrasem meniul care nu are nici un efect asupra destinului și ca de atîția ani refuzam să mă îndrăgostesc ca să nu mai pățesc ca acum doi ani cînd femeia care mă cazase între coapsele sale într-o zi venise cu toamna și graţiase toate frunzele.

Cel mai mult mă deranja faptul că pînă ieri aveam o vîrstă și azi de dimineață aveam alta. Nu mă îmbolnăvisem pentru că după cum ştiţi noaptea virușii nu văd. Nu numărasem mai multe asfinţituri decît aveam planificat. Pînă la solstițiu de iarnă mai aveam și nu îmbrăcasem încă nici un costum pe care îl păstrez în dulapul singurătăţii. În această perioadă nu am mai avut parte de prea multe dezamăgiri pentru că guvernul a fost în concendiu și chiar dacă am plîns în cîteva rînduri că nu mai aveam ruj să înveselesc diminiţeţile. Am făcut-o fără lacrimile din rezerva de război a patriei și nu m-a văzut nimeni. Toate argumentele că am aceeași vîrstă erau de partea mea și eram sigur că instanța de judecată îmi va face dreptate. În caz contrar voi pleca în exil. Am mai vrut să plec odată cînd tata mi-a luat primul ghiozdan care se căra  în spate. Am crezut că mă trimite pe alte continente. Pînă mi-a explicat că el nu poate veni zilnic cu mine la școală să îmi care cărțile. Așa că mi-a luat acest rucsac de transportat înteligența.

În schimb eram mulțumit că mi se îmbogățise vocabularul cu înjurături noi specifice secolului în care am trecut. Pentru mine înjurătura este o formă prescurtată a  revoltei și de cîte ori o întrebuințez  mi se încrețește pielea de cîtă forță are să vicieze aerul. Pentru mine înjurătura este o infrastructură excelentă să pot intra în sediile celor care ne conduc. Devenisem antipatic pentru că încă mai foloseam secera să culeg maci care încercau să cotropească suburbia mea  și ciocanul să bat noile indicatoare de circulație proprii capitalismului, instrumente ce aminteau vechile neliniști materialiste. Ca să scap de asemenea antipatii m-am înscris la un nou partid apărut de cîteva săptămîni care mă convisese prin sigla afișată, o femeie cu chiloții în mînă, simbol al democrației goale. Am ținut post o perioadă de timp să nu intru cu toxine în mine în sala de judecată. După cîteva minute de deliberare Curtea de Apel a anunțat sentința: ”Întrucît vîrsta este o nebunie care suferă pentru greșelile pe care nu le-a comis are voie să intre sub poza de pe cartea de identitate cînd dorește pentru a  nu se încuraja amnezia în rîndul poporului.”

Un comentariu:

  1. Buna metafora pentru injuratura. Injuratura adevarata descatuseaza energii daca este elocventa si spusa din inima. Ar trebui legiferata ca terapie personala. Decat sa dai banii la doctorul de cap, sa ai voie sa strigi in public cateva injuraturi suculente.

    RăspundețiȘtergere