marți, 24 septembrie 2013

Femeile frumoase îmi provoacă secreții masive de vinovăție pentru că nu mă pot familiariza cu trupul lor din mers

De cîte ori văd o femeie frumoasă am secreții masive de vinovăție că nu m-am oferit să o duc eu în brațe pînă unde are nevoie. În cîteva minute în mine se înghesuie fel de fel de modificări, viteza de repetare a dorinței de a iubi se urgentează, corpul își schimbă limbajul vrea comunicare, vrea fraze înlănțuite de alte fraze. Acestea sînt singurele momente cînd îmi doresc să fiu preot și să o invit pe doamna la spovedanie. De-abia acum îmi dau seama de importanța corpului cînd trebuie să te îndrăgostești spontan. Altfel nu ai putea să îi decodifici frecvența de emisie a sfîrcurilor, fără corp nu ai putea să îți dai seama cum de ce ea își amplifică aproape imperceptibil rotunjimea șoldurilor și mersul îi devine senzual.

Pînă acum eu eram contrariat de felul cum mi-a alcătuit Dumnezeu trupul. Nu credeam că este necesar să te duci la școală cu toate organele după tine cînd în sistemul de învățămînt din țara noastră este nevoie numai de cap. În unitățile de educație nu ai nevoie nici de stomac, nici de plămîni că doar nu te duci la școală să mănînci sau să fumezi. Dacă îți place dragostea, iubirea modernă care constă în abundența de orgasme, cînd o pui în practică lasă-ți capul acasă că nu vei rezolva ecuații matematice și ia cu tine  mîngîierile, îmbrățișările și substanțele secrete care ajută carnea să se afîneze. Dragostea este necesară în socetatea capitalistă, mai întîi că a înlocuit cu succes partea morală și apoi pentru că anatomia nu a creat același fel de celule pe toată întinderea corpului oamenesc. Molelculele din care este confecționată epiderma dintre coapsele unei femei nu diferă diferă prea mult de cele din palmă, dar sînt diferite de cele de pe tălpi . Credeam că este mai bine pentru noi dacă eram făcuți din piese distincte pe care le înșurubam în funcție de dorințele noastre. Eu dacă ar fi fost să fie așa aș fi folosit mîinile numai să scot soarele de pe partea nevăzută a lumi, ca un plugar ce se trezește de dimineață și aș fi  depozitat partea misterioasă din el în buzele femeilor, iar partea fierbinte în inima oamenilor.

După cum visez s-ar putea ca dragostea să-mi placă mai mult, decît dacă aș păzi picturile lui Rembrandt contra incendiilor. După cum mi se condensează aerul în alveolele pulmonare, după cum mi se prefigurează aripile pe umeri s-ar putea să îmi placă mai mult iubirea, decît dorința mea de a schimba regimuri politice pînă nimerim unul care să ne ofere o călătorie în cea mai puțin cunoscută filială a fericirii.

Trupurile noastre sînt ultimele frontiere împotriva morții și numai dragostea le poate apăra. Doar cînd iubim credem că nu vom muri niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu