duminică, 1 septembrie 2013

Dacă te îndrăgostești toamna cînd frunzele se îngălbenesc riști să-ți spună toată lumea că ești palid la față

Mă gîndesc cît timp o să mai zăbovești prin visele mele că este mare harababură în imaginația mea. A început să mă doară capul de atîta frumusețe, m-am albăstrit din cauza irișilor tăi, arterele mele sînt luminate și ziua și noaptea. Nu ești atentă cînd îți șoptesc să-mi spui numele tău, uiți că te odihnești între trandafiri și te poți răni, te urci pe scări neasigurate, nu au nici RCA, să duci primăvara în vîrful copacilor. Nu ești îngrijorată că dealurile din împrejurimi unde au crescut mii de păpădii nu mai sînt vizitate stelele sau că simțurile mele au devenit nervoase cînd dezvelești dogorea pulpelor tale. Și aerul s-a împuținat  fac terapie cu aripi, deși ți-am încercuit o țară imaginară cu ploi și cuvinte.

Cred că  m-am țicnit să mă îndrăgostesc tocmai acum cînd s-a mărit prețul la cartofi, s-au epuizat stocurile de vitamax și nu mai știu  ce metodă să folosesc să diminuiez radicalii liberi din corp. La mine în cartier contemporanii mei au devenit mult mai inteligenți, pînă acum plîngeau ca niște amatori, de cîțiva ani au trecut la plînsul profesionist. La coadă la măcelărie cineva spunea că o să înceapă un nou război unde vor fi folosite numai bombe cu ceață să nu mai vadă nimeni locul unde s-a născut sau unde va avea loc învierea. Nu știu cum mi se întîmplă să mă îndrăgostesc ba înaite vot, ba în același timp cînd toamna începe să demoleze cîntecele păsărilor și grădinile. Nu mai găsești o palmă de pămînt neruginit să-mi instalez un aragaz pentru a-mi încălzi cuvintele pe care urmează să i le adresez. Mai mereu cînd sînt în situația asta  mi se defectează și hidroforul cu care împing iubirea prin vene, nu mai găsesc instrumentele cu care măsor lungimea versurilor și nu am unde să o ascund pe femeia aceasta care nu mai vrea să-mi părăsească visele, iar luna operează singurătatea la uter ca să poată naște.

Cineva mi-a zis: ”Vezi domnule, că și umbra ți-a devenit palidă.” Sigur, acest fenomen se datorează faptului că m-am îndrăgostit odată cu îngălbenirea frunzelor. Mi s-a mai întîmplat același lucru cînd primăria a numerotat casele la noi în cartier și eu de teamă că o să ajung în altă parte că nu pot ține minte numere devenisem galben ca turta de ceară. Mi-am revenit cînd un vecin m-a surprins la el acasă și mi-a imprimat pe tricou numărul de la adresa mea. Avea multe tricouri de rezervă ceea ce îmi sugera că nu era la prima încurcătură. Soția i le confecționa cu drag. Nu este ușor să te îndrăgostești și nici să faci dragoste dacă nu ai încheieturile de la picioare, mîini și inimă unse. Iubirea are cea mai puternică memorie din univers, mai profundă chiar ca zăpada, acesta este cauza că cele mai mai dezamăgiri se regăsesc în dragoste. Poate pentru că intrăm unii în alții si ne cunoaștem și prin interior. De cînd prietenul meu mi-a spus că sînt palid m-am hotărît să nu mă mai îndrăgostesc, decît atunci cînd sînt bronzat.

Un comentariu: