joi, 5 septembrie 2013

Cînd mi-am scris biografia am folosit date şi întîmplări din viaţa altora care mi se potriveau şi mie

Pentru că emoţionez cînd pronunţ un număr din opt cifre, număr ce s-ar apropia de angajaţii de la fabrica de salivă şi o perioadă de timp am avut calitatea de şef de schimb la uzina  ambalat pentru fericire am fost desemnat de guvern responsabil cu împachetarea diverselor persoane în funcţiile publice din cartierul meu. O funcţie publică este un organ foarte dureros cam cum este memoria celor sinceri, dar dacă este să facem o comparaţie inteligentă cel mai mult seamănă cu un foetaj care oricît ai fi de educat în arta manierelor gastronomice în clipa în care muşti din ea tot se fărîmiţează, producînd un zgomot similar unui sărut mincinos pe care îl aud şi vecinii de tacîmuri.

Nu puteam să îmi dezamăgesc contemporanii, voiam să mă comport ca şi cînd ar fi un cartier select, cu canalizare, ideal pentru corectitudine. Am şters cu o bucată de vata medicinală îmbibată în spirt masa unde urma să aibă loc împachetarea în multele funcţii rămase libere o data cu schimbarea regimului politic. Am rugat-o pe tînara bibliotecara care era atît de slabă de ziceai că este un semn de carte să deseneze pe tablă cum decurge îmbarcarea într-o asemenea funcţie de mare responsabilitate. Pe la ora zece a apărut primul braconier de funcţii. De fapt, era o doamnă la vreo douăzecişicinci de ani care după cum se învolbura aerul în jurul ei fusese născută să întreţină flăcările nestinse în sîngele bărbaţilor şi să le adune seminţele cu pulpele. Prezentul din cartierul meu era prea strîmt pentru ea şi îi rămăsese mîinile şi picioarele dezgolite ca şi cînd ar fi îmbrăcat o rochie cu patru numere mai mici. Urma să fie directoare pentru încetinirea timpului din cartier. Nu era o slujbă prea grea dar implica şi ceva riscuri, trebuia să stea mai mult dezbrăcată şi era posibil să se împrietenească cu vreo pneumonie, iar patul în care îşi desfăşura activitatea de atîta emoţie începuse să se transforme în rumeguş. I-am tras funcţia pe trup pentru că rangurile în statul nostru erau croite  asemeni unor huse pentru maşinile scumpe şi am dus-o în biroul ei mobilat adecvat şi cu zece  cearşafuri de schimb.

Eram mîndru de munca mea şi pentru ştiam că mulţi depind de mine devenisem atît de responsabil că îmi sărise limbile de ceas. O altă funcţie de natura deconcentratelor, importantă în descoperirea de noi talente puse în slujba capitalismului de apă dulce de la noi era aceea de Şef departament pentru gestionarea anonimilor ce au porecle. Aici trebuia să ai sonorul întrerupt, să nu fii imprudent cu ovulele pe care le recoltezi pentru a stabili paternitatea. Dacă încerci să dizolvi o femeie cu limba trebuie să o faci transparent şi cel mai important, cînd dezamăgeşti să nu porţi în spate rucsacul cu materiale de igienizare că presa din cartierul meu este foarte virilă şi orgolioasă şi îi cere diploma de la facultate să vadă dacă studiile se potrivesc cu postul. Mi-au trimis un domn care avea la subţioară un cozonac olandez şi după cît era de speriat părea că fusese uitat în şifonier sau rămîsese blocat într-o toaletă de unică folosinţă pe vreo stradă necirculată. M-am grăbit să-l împachetez rapid în noua funcţie de teamă să nu se strice şi gravitaţia din cameră din cauza resturilor din el de tip comunist. Într-o singură zi i-am uns pe toţi pentru că era grabă mare ca noul regim politic să nu se pună pe petreceri şi să uite de ei. Mi-am dezinfectat gîndurile, mîinile, pînă şi copilăria şi am plecat acasă să-mi termin de scris biografia trecînd date şi întîmplări din viaţa altora. Deşi foile albe din faţa mea respirau prietenos nu am reuşit să finalizez istoria trupului meu, întodeauna rămîn lucruri de făcut şi pe lumea cealaltă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu