luni, 12 august 2013

Maşina mea funcţionează cu petale de trandafiri, prinde viteza luminii şi nu transpiră niciodată

Pe sărăcia din țara aceasta mi-am cumpărat o mașină care funcționează cu petale de trandafiri. Ştiţi care e avantajul unui asemenea autoturism, nu opreşte, decît în spații verzi, poiene,  livezi, iar dacă se întîmplă să fie şi fiinţe vii prin apropiere încetineşte viteza numai în dreptul celor care sînt iebivori. Scoate parfum pe ţeava de la eşapament. Cu benzină și solnițele pot merge, dar eu căutam un autovehicul să meargă cu frig să-mi fie folositor și pe lumea cealaltă. Mi s-a răspuns că deocamdată autovehiculele pe bază de cuburi de gheaţă şi zăpadă sînt în faza de testare şi trebuie să mai aştept cîteva anotimpuri dacă îmi doresc un mijloc de transport care funcționează cu frig și cu oglinzi retrovizoare de forma patriei. Unii mi-au oferit un model de mașină să mearge cu vid, i-am refuzat pentru că sînt fiu de proletar și nu pot înţelege egalitatea, fraternitatea şi libertatea, decît în prezenţa oxigenilui. Apoi, în maşinile acestea cu vid am auzit  la un prieten, ai coşmaruri, orgoliul ţi se fleşcăieşte şi dacă ai un accident există riscul ca pe o suprafaţă de două sute de metrii patraţi oamenii care întîmplător sînt pe stradă să aibă numai insuccese.

Automobilul meu este unul de tranziţie, nu are prea multe kilograme şi chiar dacă prinde viteză mare mai ales la vale nu transpiră. Dacă bate briza mării se simte şi în interiorul lui mirosul de alge şi de femei dezbrăcate. Dacă este ceaţă o ocoleşte cu viteză moderată să nu fie lumea ascunsă în ea. Ca să fac cald înăuntru este de ajuns să recit un poem cu voce tare sau să vorbesc la telefon cu vreo tînără. Dacă vreau să măresc temperatura în interior și mai mult citesc din biografia mea pasajul de pe vremea cînd mă ocupam cu standardizarea săruturilor. De combustibil îmi fac rost de primăvara pînă cînd toamna îşi organizează şantierul în grădina mea. Creşterile de preţ sau accize nu îmi afectează călătoriile între filialele iubirii mele ce îşi au sediul în  cartierele oraşului. Maşina mea este astfel construită că o pot conduce cu o singură mînă, de obicei cu stînga pentru că mîna dreaptă o ţin între picioarele femeii care stă în dreapa mea. Dacă nu-mi odihnesc mîna între coapsele ei, nu pot conduce, distanţele  mi se par imposibile. Mi-e teamă să nu  prind viteza luminii să încurc drumurile ți mă trezesc pe cel ce duce către moarte. Este adevărat că maşina mea e cam timidă cînd trece pe lîngă o femeie frumoasă însă acest lucru se datorează faptului că nu am fost cu ea niciodată la psihiatru şi contrar credinței merg cu ea şi în zilele de post. Pot spune neadevăruri cînd sînt sub veioză sau sînt în cortul încropit dintr-un cearșaf, dar în maşina mea ce funcţionează cu petale de  trandafiri, nu vreau să mai tolerez tăcerea umbrelor să se exprime în mine și eu să mă simt ca un proxenet al morţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu