miercuri, 7 august 2013

La mine în cartier moartea are girofar şi nu o interesează buletinele meteo

Mariajul şi destrămarea lui este noua monedă în capitalism care circulă pe teritoriul patriei. Am cunoscut o doamnă care din trei mariaje acumulase o avere imensă. Îi murise toţi soţii. Se poate trăi şi din moarte, uneori poate mai bine, decît dacă cîştigi la loto. M-am plictisit de inteligenţa mea care mă pune deseori în încurcătură. Apoi, îmi este foarte dificil să parchez maşina  în oraş din cauză ei, nu vrea decît lîngă clasici numai că aici locurile sînt permanent ocupate. Moartea, deşi are propria ei mitologie şi ţine prima pagină a presei de scandal are aceiaşi nepăsare faţă de banul public ca şi faţă de rotaţia pămîntului, asemeni celor de la putere.  Cred că există un contract de asociere între politicieni şi cei de la departamentul de contracte ai morţii, constatînd că şi moartea are girofar la dric, se  spală pe dinţi cu praf de stele, nu o interesează buletinele meteo sau prevederile din horoscop.

Nu ştiam că moartea creeaza plusvaloare, e un fel de activitate lucrativă care te mutilează puţin cîte puţin. Îți redactează ridurile în mod caligrafic ca să poată fi citite şi de cei care nu sînt intelectuali, îţi umple zîmbetul cu un spaţiu contrafăcut, ilegal, provenind din laboratoare subpămîntene. I-am căutat adresa fără nici un succes. Cu toate eforturile recuperatorilor şi a celor de la evidenţa populaţiei nu am găsit locul unde îşi ţine mobila de dormitor. Avea numai locuinţe de probă, stătea o săptămînă, două şi pleca, lăsînd în urmă un certificat medical. Întodeauna moartea începe cu o boală. Un poliţist mai tînăr ne-a dus la o casă imensă la marginea oraşului. Am crezut că este a unui politician însă era al unei ghicitoare care avea radar în priviri. Dacă se uita chiorîş la tine mureai pînă după amiază.

Eu cred că încerc să sustrag pe furiş din sufletul meu, căutînd în afara mea moartea. Numai că ea fuge acum de mine cum fuge proletariatul de muncă. Nu cred că moartea este proiecţia lucrurilor înconjurătoare în trupurile noastre  sau că pedeapsa ei începe cînd îţi bei cafeaua pe măsuţa dintre ireal şi real. Dar dacă moartea este o fată în sandale, cu mersul provocator, cu fustă scurtă, în carnea căreia pulsează primăvara trimisă de stat să vadă cîte din fostele clase sociale au supravieţuit sau să facă un sondaj de opinie şi să constate cîţi din noi nu sînt vizibili pentru cu nu se revoltă? Eu nu sînt în timpul meu liber niciodată  cînd nu am bani însă moartea cu veniturile ei din pomeni ne ţine în concediu o veşnicie pe cheltuiala ei. Mă simt foarte singur cînd aprind aragazul şi după miros îmi dau seama că gazele nu sînt  româneşti. Sînt foarte trist cînd trebuie să-i precizez stomacului de fiecare dată că pîinea este din grîu de import. Noua orînduire instaurată are propia ei filozofie de a muri. Moartea seamănă cu o doamnă care nu este dependentă de cuvinte, ignoră lacrimile şi nu are nevoie de vitamine. M-am hotărît, cum vor înflori salcîmi o să o învăţ cum să-mi umble prin sînge fără să-mi deranjeze idealurile.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu