vineri, 9 august 2013

La marginea orașului s-a deschis o şcoală de rataţi, iar eu am fost primul şef de promoţie

Cred că numele meu, împreună cu strămoşii din el, va intra în istoria omenirii. Eu sînt cel care am invitat amanta preşedintelui să aştepte într-un colţ mai puțin luminos pînă își sfîrșește el discursul. În întuneric femeile par mult mai frumoase, sînt mai pufoase la pipăit, inocenţei îi descoperi depărtarea. În obscuritate cuvintele intră în panică și delimitează mai inteligent conturul buzelor, trupul i mișcă de așa manieră ca și cînd ar vrea să spună că este pregătit pentru perpetuare.

Mai sînt unii care spun că este ușor pentru un președinte să facă dragoste. Cîrcotașii se înșeală profund. Nu-i așa de ușor să ungă încheieturile amantei cu ulei de trandafiri și să vadă dacă trupul ei este în stare de funcționalitate erotică. Toate astea în văzul poporului. Vreau ca preşedintele să fie mulțumit, îi întocmesc harta rutieră fără semnul inteterzis, harta erotică, îi dau și cheia de la beciul Vaticanului unde sînt întemnițați niște îngeri specialiști în braconajul fluturilor al căror polen măresc virilitatea.

Nu pentru mine îmi doresc ca președintele să fie satisfăcut, ci pentru popor. Vreau să fie un preşedinte care să cunoască riviera românească a fericirii poate invită tot poporul într-o asemenea excursie. Mă şi vedeam prelucrat de un istoric cu un text prescurtat; "Un domn de un cavalerism medieval a condus amanta preşedintelui în întuneric să nu i se mai vadă defectele şi să i se frăgezească carnea pentru bine poporului român. Din acel moment oamenilor li s-au mărit salariile, pensiile şi ajutorul de înmormîntare. Păcat că numele lui a rămas anonim".

Președintele vorbea poporului despre vestă, dar nu ca despre un accesoriu vestimentar și ca despre o Arcă a lui Noe; "Adevarata mea preocupare este să vă cunosc slăbiciunile şi să vă apăr de ele, din acest motiv am venit aici cu plutonul de execuţie. Rog tot poporul să se încheie la vestă. Luați măsuri  să nu mai aibă pe unde pătrunde în sufletele voastre necazurile, zilele rănite de plîns, frigul, singurătatea. Dacă nu aveţi veste, nu staţi descheiaţi la cămăşi pentru că sărăcia unde vede un piept gol acolo se duce. Cei ce au posibilităţi materiale să-şi procure o vestă antiglonţ pentru că de ea nu trece nici prezentul și nici viitorul. Recomand întregului  popor să poarte veste antiglonţ, prin ele nu pătrund nici tristeţile, nici ratările, nici geloziile. Vesta este și a mai fost principalul mijloc de producţie de apărare a poporului."

După ce preşedintele şi-a încheiat discursul şi s-a urcat în elicopter împreună cu doamna puţine cuvinte mai erau de spus. Eu care sufeream de îndoieli, ca de nişte boli profesionale, acum aveam mersul învingătorului. Parcă scăpasem pe cineva de la moarte. Poporul meu condamnat la cădere de secole speram să fie fericit, deşi nu modificasem clima, nu stabilisem nici o revoltă în semințele de grîu, nu modificasem gravitația ca să nu suplimentez efortul de a săruta. Visam că un președinte care are tot ce îi trebuie va face să le trosnească arterele concetățenilor mei de fericire, fară să-și mai cumpere veste antiglonț. Uitasem o clipă că binele unora este justificat prin suferințele celorlalți.


Un comentariu:

  1. Poti sa si mori de atata fericire, granita e foarte firava. Mai bine un presedinte care e zgarcit cu fericirea poporului sau!

    RăspundețiȘtergere