vineri, 2 august 2013

La cît de puține locuri de muncă sînt ne întrebuințăm mîinile, doar să ne ştergem lacrimile

Eu dacă privesc mai mult de zece secunde o femeie frumoasă ies toate toxinele din mine. După ce proletariatul a fost înfrînt în ţara noastră trebuia să afişăm prin oraş o faţă linistitoare, senină cam cum arată floarea soarelui cînd ţăranii trag soarele afară de sub linia orizontului. Eu mă bărbieream , îmi tăiam unghiile să nu se spună că am unde ascunde eventualele ilegalităţi, dar dacă aveai impurități în tine, noua putere avea un aparat care detectata şi cîte file are o noaptea în ea , dacă poţi să ai urmaşi şi care va fi înălţimea lor. Problema centrală era să fie în cunoștință de cauză cîte  miligrame de otrăvuri ai în centimetru cub de sînge ca să nu îți petreci întreaga zi la detoxifiere.
Intrase în folclorul capitalist foarte repede şi butada că dacă cineva vrea să ia locul cuiva, acela nu avea altă alternativă, decît să se sinucidă. Norocul acestui popor este că am trecut repede în mileniul trei. Îmi era ruşine că lumea îmbătrînise atît de mult, mă simţeam  vinovat de faptul că trăise atîta lume pe acest pămînt şi nu cunoscusem decît o  foarte puţini oameni.Partea bună a lucrurilor a fost că odată cu terminarea mileniului toate simţurile au fost extirpate şi au apărut altele noi  cu însușiri ne mai întîlnite. ăn noul mileniu eu simțeam că statul este pretutindeni ca aerul sau sărăcia. Bucuriile, suferinţele, umbrele, singurătăţile toate erau noi. Chiar şi ovulele şi sperma la trecerea în noua era au dat o lovitură de stat şi s-au instalat noi modalități de întîlnire și procese de întinerire. Albinele adunau mai mult polen, insectele visau mai frumos, vîntul îşi luase pantofi fără talpi, nici nu se auzea cînd călca pe frunzele moarte.

Dacă aveam reumatism făceam tratament cu muzică. Dintr-o dată lumea a devenit mai sensibilă, erau mulţi cardiaci. Boala aceasta are o legătură directă cu dragostea, în economia de piaţă este mult mai corozivă, mai ieftină şi din ce în ce mai greu de găsit în stare pură. Cui să reclam că mileniul acesta nou nu a uitat  bolile și defectele umane. Acum parcă se fură mai inteligent şi în cantitate mai mare. Au fost debranşaţi de la inteligenţă genialii politicieni trecuţi şi în baza valorilor  de azi au fost cocoţaţi în scaune caricaturile lor. Păcat că acest popor a fost păcălit de un truc atît de simplu i-au luat tacîmurile lui Marx şi le-au aurit ca să nu mai pară  aceiaşi petrecere.Ne-au obligat să ne îmbrăcăm în hainele noului regim politic şi am costat că picioarele ne-au rămas afară, mergem desculţi pe cărări înguste pline cu colţii babii. La fel şi mîinile se văd ca și cînd ai îmbrăcat o cămașă cu mîneci scurte, sînt triste şi nefolositoare. La cît de puține locuri de muncă sînt ne întrebuinţăm mîinile, doar să ne ştergem lacrimile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu