marți, 20 august 2013

Împotriva razelor de lună nu te poţi proteja, decît acoperindu-te cu un trup de femeie gol

După ce m-a părăsit ultima femeie, în procesul verbal de îngrijorări pe care l-am întocmit, la rubrica alte menţiuni, am notat că se desparte de mine pentru că nu am viteza necesară pentru a-i mobiliza simţurile în unitatea de timp calculată de revistele de specialitate. Vreau să vă spun că după ce am trecut la o nouă orînduire socială pe care o numim capitalism şi membrii acesteia au ca activitate de bază furatul, eu întocmesc pentru fiecare sentiment sau acţiune un proces verbal. După ce fac dragoste, indiferent de oră,  întocmesc un proces verbal, cîteodată menţionez şi numărul orgasmelor, dar dacă doamna este din zona politicii sau are funcţii de conducere şi este susţinută de puterea locală, nu mai trec nimic că astea mint uitîndu-se în ochii tăi. Dacă nu au posibilitatea să mintă devin palide, le creşte tensiunea sau le intră fusta între fese. Procese verbale întocmesc şi dacă poza mea din cartea de identitate a început să facă riduri, dacă mă duc la wc, dacă se pregăteşte să plouă şi comercianţii nu au deschis magazinele de umbrele, dacă singurătatea a început să facă copii că a venit un nou partid la putere.

M-a părăsit zîmbind şi asta mi-a mărit pofta de mîncare ceea ce m-a făcut să sper  că metabolismul mi-a revenit la normal, asemeni tuturor contemporanilor din cartierul meu care nu au un loc de muncă. Mi-a părut rău  că nu am oprit o moleculă din ea pentru un studiu amănunţit la savanţii de la morgă pentru că dacă tot plecase o consideram deja moartă. În inima mea  nu prea mai este loc nici pentru mine din cauza înghesuieli femeilor care vin şi pleacă. Era bună şi o analiză erotică a broboanelor de transpiraţie a acestei doamne pentru că nu numai lipsa de viteză a mobilizării simţurilor mi-a reproşat şi multe altele. Era nemulţumită că nu îi dau întîlnire în unităţile militare părăsite din oraşul nostru să simtă mirosul fostei armate române, a foştilor soldaţi care azi stau la cozi comuniste să-şi vizeze carnetele de şomeri. Dacă nu îi ungeam toate încheieturile de la mîini şi picioare spunea că ea nu poate să alerge atît de repede de-a lungul arterelor mele şi să aprindă toate beculeţele din sîngele meu. Foarte mult îmi reproşa că ea neunsă nu se poate încolăci bine pe trupul meu şi atunci abandonează anumite sentimente pe cearşaf. Nu era mulţumită că nu-i păstram sudoarea în flacoane de argint,  că din cauza temperaturii mele ridicate îi pîrlisem puţinul păr după picioare, că nu-i pusesem un cod electronic la sfîrcuri, ştiut numai de mine, că nu fac dintr-un poem al meu o cameră secretă  în care să se mîngîie singură şi să fie visătoare cîteva minute. Cele mai mari reproşuri însă pe care le-am primit din partea ei au fost cele referitoare la gură. Nu ştiam că acum sînt facultăţi care te instruiesc despre modul cum poţi folosi limba şi gura pentru a induce un şir de sincerităţi şi îmi reproşa că nu o invit să-şi aprofundeze cunoştinţele pentru a-şi da doctoratul. Nu mă aşteptam în ruptul capului ca ea care atunci cînd mînca nu se gîndea că va îmbătrîni vreodată să-mi găsească atîtea erori în timp ce mă protejam, acoperindu-mă cu trupul ei gol, împotriva razelor de lună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu