miercuri, 28 august 2013

Din gîndurile prietenilor am înființat un muzeu, dar și aici speranța este o pierdere de vreme

Dacă gura mea nu are vreo aventură, încercînd să dizolve sfîrcurile cuiva, atunci fumez. Nici nu pot vorbi de unul singur fără să am un costum de haine cum au politicienii, nu m-ar crede nimeni. Nu m-au crezut nici cînd la începutul anului şcolar le-am spus că eu sînt inventatorul caietului cu file rotunde. Aceste caiete sînt ca nişte feliuţe tăiate direct din trunchiul copacului şi au o serie de avantaje. În josul paginii este trecută ora la care soarele a răsare, ora la care păsările încep să-şi pregătească micul dejun şi dacă pomii au avut vreo tentativă de schimbare de patrie sau au făcut vreo cere de emigrare. Cel mai bine în aceste caiete scrii  întîmplări de primăvară,  nu folosești prea multe creioane colorate dacă vrei să desenezi o grădină stelară și  uneori mai răsare și cîte un trandafir dintre litere.

Sînt o formă inedită a inteligenţei umane cînd  fumez. Mi-am făcut un muzeu cu gîndurile prietenilor mei. O dimineaţă petrecută în acest muzeu echivalează cu un drum dus întors pe ruta Bucureşti Londra sau cu o croazieră gratuită în istoria recentă a simţurilor. Cînd am privit mai atent sub o pălărie, unde zburdau niște idei ale unui profesor, am constatat că era un vis al meu, despre cum voiam eu să arate fetele de la buletinele de ştiri şi să anunţe poporul numai cu acele informaţii care îi fac fericiţi, cum ar fi: să aruncăm la gunoi toţi pantofi pe care îi ţinem în dulapul sărăciei de zeci de ani şi să ne împletim pantofi din iarbă. M-am supărat și i-am zis sacadat, cam cum te urci pe o scară să ștergi lacrimile unei femei: ”De ce mi-ai luat visul?”

În gîndurile prietenilor mei, aşezate în ordine cronologică pe rafturi, există un un univers mirific. Am o sală destinată gîndurilor prietenelor mele. Sînt jaluzele la ferestre însă am auzit: "Azi nu ajung la întîlnire că mi s-au sfîrşit rezervele de zîmbet şi nu mai am cu ce lumina camera" . Rostea aceste silabe în timp ce un alt bărbat îi căuta secretele din sutien şi îi ungea încheieturile de la mîini şi picioare să devină mai flexibilă. Din cauza atîtor minciuni pica varul de pe pereţi, ţi se micşorau pupilele şi geamurile ferestrelor deveneau coli de indigo.

În gîndurile prietenilor mei puteai vedea poeme care nu erau, decît forme diferite de flăcări împotriva regimurilor, trupuri obosite de atîta răbdare, bancuri cu coordonatele terestre al bunăstării, contribuţii la istoria ratării, idei despre eternitatea nepotismului. Luvru nu este nimic pe lîngă muzeul meu. Aici, vezi cum tinereţea ca un inel de lumină de pe deget se subțiază cu fiecare moarte înregistrată la administrația domeniului public. Aici este la modă să ai sponsori bogați cum ar fi bufonul capitalismului ce umblă pe străzile orașului. În acest muzeu speranța este o pierdere de vreme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu