miercuri, 10 iulie 2013

Țara mea este o pensiune de ticuri












Scuză-mă, e-un tic verbal cînd îmi zîmbești?

iată, din tine picură lumina asemeni fragedelor ploi

e mare panică-n cuvinte cînd văd cum coapsele abdică

și vreau să știu, joc rol de prinț sau rol de  marțafoi.





E-un tic textil, cînd rochia îți alunecă pe șolduri

e-un tic floral, cînd ochii îți clipesc ca heruvmii din fîntîni

îți aduci aminte, ai un tic stelar,dar și-un tic carnal

să-ți freci de mine burta și văzduhul dintre  sîni.





Ard propozițiile în aer să fie prospețime

tristețile să nu devină ierbivore le ascund în plicuri

este o lume incompletă, o lume întreruptă, sînt negru de mînie

că țara mea a devenit o pensiune doldora de ticuri.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu