vineri, 19 iulie 2013

Pentru că săracii patriei nu au avut o contribuţie importantă la apariţia vieţii pe pămînt guvernul le-a majorat impozitele

Cînd aud pe cîte  unul că ascultă marşuri mă gîndesc că este trist şi are dor de ducă, poate şi de vreo revoltă de cartier să ne îmbunătăţească metabolismul provincial. Îmi pun  poemul cu marşuri  la gît drept amuletă şi bat pas de defilare cu răutate ca şi cînd aş fi  într-un palat al trădărilor. Peste cîteva zile va fi conferinţa a celor ce iubesc porumbeii şi care au în GPS-ul lor acoperit cu fulgi, graniţile patriei şi toate drumurile interioare.Am trecut în memoria lui şi poteca pe unde Tudor Vladimirescu se ducea să împrumute caracterul bradului, iar Ştefan cel Mare  mergea la femei.

Mă pregăteam de şedinţă, deşi porumbeii erau albi i-am spălat bine cu ariel, mai aveau printre pene ceva funingine de cînd trecuse hotarul ţării. Din acest motiv am şi hotărît să nu le mai dau voie să depăşească limitele patriei. O fi zborul o vietate mondială, la oameni este o fericire în stare de delir, însă nu o să-i las să deprindă şi ei complexul de inferioritate socială, de umilinţă, de slugărnicie ca mulţi din contemporanii mei ce îşi măsoară tristeţile printre mahalalele europene cu lumînări arse. Le-am parfumat aripile cu rouă adunată dintre petalele trandafirilor, acest obicei reprezintă partea permisă a admiraţiei, să li se pară călătoria mai uşoară, le-am pus cîte un inel de argint pe fiecare picior ca un simbol al duratei şi viitorului.

Mă gîndeam, pentru cît de puţin urmează porumbeii mersul astrelor, vrînd să arate că niciodată nu mor în aer şi ştiu să traducă fără mare dificultatea căderea, fără să ceară vreun ban de drum. Sînt nişte maşinării graţioase reglate perfect care nu trăiesc pur şi simplu şi dau o formă acestui univers, fără să fie în dezacord cu lumea. Îi privesc ca pe nişte îngeri şi mă întreb, pentru cît de puţin dau un sens aerului, imaginaţiei şi reveriilor. Am tot mai dese momente cînd cred că porumbeii seamănă cel mai bine cu poeţii. Poeţii fac seminţele de grîu să devină un bun public, chiar dacă orbesc poeţii ştiu să stingă incediul din camera cu sărbători ale ţării, ei ştiu să excite durerea pînă ce două urlete se unesc.

Mă pregăteam să intru cu porumbeii la conferinţă celor ce au învăţat zborul cînd o voce medievală mă întreabă;"Ce cauţi domnule cu porumbeii ăştia aşa de albi într-un oraş aşa de negru? Nu ai auzit că timpul a fost interzis în toate clădirile statului? Aseară au murit toţi fluturii din preajma statui Libertăţii, s-a pus rumeguş pe toate aleile către viitor să nu se mai audă tropăind. Aseară a fost o şedinţă de guvern unde s-a stabilit clar că la apariţia vieţii pe pămînt cei săraci nu au avut nici o contribuţie şi s-a dat voie ca ceată să le intre creier. Pe ce lume trăiţi, ne-a reproşat, chiar şi naveteştii au rămas acasă să se mai maturizeze." Extraordinar, dacă într-o ţară democratică nu se respectă ora de începere a şedinţelor, păi ce să mai zicem de ora cînd trebuie să ne modificăm biografiile. M-am despărţit de poliţistul care dădea din mîini ca la începutul unui război mondial şi am dat drumul porumbeilor în văzduh în speranţa că îmi vor arată  încotro se îndreaptă această ţară.

Un comentariu:

  1. Ma indoiesc sa ai vreun rezultat cu porumbeii, cica se schimba polii magnetici si pasarile sunt din ce in ce mai debusolate. Nu stiu de sedinta de guvern, dar la Ploiesti a fost ieri mare dezbatere mare cu regionalizarea. Acolo le trebuia niste porumbei ca sa le arate directia.

    RăspundețiȘtergere