duminică, 28 iulie 2013

O să te ung la încheieturi cu ulei de trandafiri ca să te poți mișca pe trupul meu cum îți place

 Dacă va fi nevoie voi face rost de păsări pe cer și lebede pe iazul ce privește stelele în locul meu cînd dorm. Sînt specialist în întîmpinarea femeilor care subtil îndoaie trandafirul spre coapsele lor. Din cîte vise am pot întemeia  rapid o grădină de unde nu pleacă nimeni acasă,   pe ale cărei alei se poate  plimba în liniște, aici nu există asfințituri.  Dacă va fi nevoie o să  semnez  pe sacoul și pantalonii cu care sînt îmbrăcat să aibă și ele un nume, așa se obișnuiește acum ca hainele să aibă CNP și carte de identitate să fie verificate de poliție în timp ce tu ești cu capul în nori. Cunosc pe cineva care se semna pe chiloți ca nu cumva din grabă amanții soției să-i încurce.

Pe unde va merge  o voi învăța  toate trucurile materiei. Îi voi  arăta să păsească peste deșerturile neirigate și peste regimurile politice apuse, între real și ireal îi voi construi un hotel.  La deschidere voi vorbi despre gîndurile tale neumblate, despre faptul că inocența ta este un combustibil neprețuit pentru trupul tău. O să-i informez pe cei care nu știu că te  deplasezi pe sîrmă la magazin ca să îți cumperi colaci de salvare pentru fericirea ta. Poate mai convingător ar vorbi marea despre tine însă azi a găsit pe țărm o sticlă cu un mesaj prin care era criticată ca nu participă la slujbele de seară ale patriarhiei. O voi unge la încheieturi  cu ulei de trandafiri bulgărești ca să se poată  încolăci mai  mai bine pe mine, orașul va deschide filiale în toate cartierele cu fanteziile sale, iar genunchilor tăi îndoiți lejer ca mijlocul zilei le voi citi poeme de Pablo Neruda.

Strigătul trupului tău o să îl țin secret, nu o să spun cum amintirile tale se strecoară în frunze lîngă noi cei care admirăm mitologiile. Desele întoarceri în vîrsta ta cred că este modul tău de a te întoarce în propriul trup poate găsești cîteva repere să măsori eternitatea. Răzvrătirea din carnea ta nu va fi scoasă la licitație o voi păstra pentru mine,  frumusețea ta cucerește pe gratis și are imunitate. Dacă este nevoie am să mă prefac că sînt puțin pămînt cald, vorbitor plin cu iarbă pe care tu să te așezi să privești cerul. Nu îmi voi stăpîni simțurile pentru că oricît m-aș strădui să scot dragostea din corp nu reușesc, medicii spun că așa m-am născut. Am un defect și mai mare, sînt făcut în întregime din același material ca al inimii. Mîinile mele, deși nu văd nimic simt ca și inima, de-aia și îmbrățirările mele sînt așa firbinți, așa că nu mai căutați să o auziți cum bate, eu însumi sînt o bătaie de inimă a acestui univers și nu am dreptul să suspectez moartea.

Dacă este nevoie voi aduce ploaia să nu se destrame lumina din copaci, voi chema îngerii în regim de urgență să îți șteargă disperarea de pe frunte pentru că eu sînt proprietarul aerului pe care îl respiri. Voi avea totuși grijă ca văzduhul să nu piară și să devin un disident al spațiului din zîmbetul tău.                                                                                                                                                         

Un comentariu:

  1. Mi-au plăcut mult mult de tot angajamentele tale, Maldoror.
    De asemenea toate scrierile tale îmi plac foarte mult!
    O seară minunată îţi doresc şi-o nouă săptămână excelentă! :)

    RăspundețiȘtergere