duminică, 21 iulie 2013

Nu sînt un zgîrcit cînd este vorba să cumpăr otravă pentru șobolanii nedreptății

Nu mă lăsa să aștept toamna singur  și așa moartea  stă pe mine ca  halatul murdar al paznicului de la morgă. O să te rog să zîmbești mai des poate mai întîrzii venirea ceții, a ploilor reci și mărunte interminabile, poate scoți din geanta ta căteva baloane de săpun să-i spunem toamnei că din astfel de eternități este compusă  viața noastră.

Trebuie să înveți să locuiești cu toamna. Trebuie să ai în tine o poftă de disperare cu reflexe adecvate, dar cel mai important este să-ți încui iubirea într-o zonă a inimii de maximă securitate pentru că șenilele frigului  calcă aproape tot ce întîlnește în cale.  Toamna copacii devin asmatici, lumina începe să șchioapete, iepurii rod pensulele cu care cerul împărțea culorile între flori, îngerii au buzele crăpate de sete pentru că roua s-a deghizat în boabe de gheaţă, acuzațiile vîntului sînt clare, parcă sînt citite din codul penal.

E dificil să vezi cum șantierele toamnei, fără autorizație de demolare, distrug tot ce întîlnesc în cale. Nu mă lăsa singur, este atîta suferință în aer că nu o mai pot duce pe umeri, săgeților li s-a defectat radarul și nu mai ajung pe teritoriul inamicului. Dacă vrei să privești vreo vitrină primitoare trebuie să vii cu fereastra de acasă. Chiar dacă nasturilor tăi le-a pierit orice nerăbdare vreau să stai lîngă mine, poate primesc vreun mesaj de pe lumea cealaltă și  va fi nevoie de dicționar pentru a-l traduce.E de ajuns să-mi întinzi mîinile tale pentru că am văzut de atîtea ori cît de înțelepte sînt.

Nu mă lăsa să aștept singur, toamna rămîne foarte puțină lumină în păsări, nimeni nu mai iese învingător, oglinzile își amănă dialogurile imaginare, nimic nu se mai poate crea totul se recitește, iar presupunerile devin sugestii de ceață. Toamna toate chipurile seamnă între ele, numai trecutul și viitorul îi singularizează pe oameni. Acum este momentul favorabil să-ți revezi înfrîngerile, zgomotele făcute de oase cînd timpul se contractă în ele ca în niște țevi de calorifer. Să ne gîndim mai bine  cum vom supraviețui, poate descoperim o benzină cu care să-i dam foc singurătății și tristeților, poate toamna confundă sărăcia, umilințele din case cu frunzele copacilor. Poate cineva ne face cadou cîte un cîine școlit să găsească fericirea, poate constatăm că politicienii români sînt nepămînteni și trebuie să le reparăm naveta cu salivă pentru a-și relua zborul. Toamna are aceleași efecte ca o ordonanţă de urgență, întîi omoară, apoi  încearcă resuscitarea. Nu sînt un zgîrcit cînd este vorba să cumpăr otravă pentru șobolanii nedreptății.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu