luni, 29 iulie 2013

Instrucţiuni de folosire a inimii pe timp de pace scrise într-un dialect al unui trib de sălbatici din Africa pentru a demonstra lumii că m-am globalizat

Eu te primesc în inima mea nesilit de nimeni însă ar fi bine să ştii că  iubesc ca un şef de pluton plătit să instruiască soldaţii patriei să facă dragoste, în pauzele dintre războaiele mondiale. Fără să te superi îţi voi verifica toate detaliile trupului, aşa cum procedez şi cu primăvara cînd vine să instaureze o nouă orînduire de miresme în flori. Aceste deprinderi le am de cînd eram santinelă singurătăţii de la şcoala de fete din oraş. Din cauza unei defecţiuni a  basculantei cu care îmi transport iubirea între două localităţi în inima mea a fost instaurată legea marţială. Intri şi ieşi numai pe bază de parolă, te dezbraci supravegeată de camerele video şi cînd vezi că aerul se clatină şi văzduhul este gata să se prăbuşească cu păsări cu tot, de prea multe gesturi erotice, tragi semnalul de alarmă.

Vezi că pe acolo sînt numeroși contemporani de-ai mei răniţi mortal de dorul ţărînii. Sînt foarte mulţi pacienţi cu afecţiuni neuropsihice veniţi la tratament. Mulţi sînt mutilaţi de vremea comunismului, nevinovaţi pe care nu  i-am putut lăsa să citească ziarele vremii sau cerşească pe străzi pentru că și stîlpii de telegraf s-ar fi înnegrit de spaimă. Nu te speria, ştiu şi ei cît de zadarnică este lumea aceasta, cît de nefolositoare le sînt strigătele, cînd nu mai ai voie prin lege să scuipi sîngele este aproape pregătit  să se dezlege de trup. Nu-ţi face griji, printre rafturile de cărți este o iscoadă care minte permanent de parcă ar fi plătit de parlament. Referitor la drepturile femeilor el spune că nu au voie să viseze dacă nu au formele rotunjite și nu trebuie să miroasă a parfum în timp ce fac dragoste în bucătărie. După filozofia  individului doamnele nu își pot  ruja umbrele ca acestea să nu aibă vreun comportament straniu cînd întîlnesc bărbați tunși la zero, nu au voie să transforme idealurile în mijloace de zbor cum ar fi parapantele. Ştii și tu din propria experienţă că dacă femeile nu sînt minţite pe timp noros au palpitaţii, se răzgîndesc, privind orarul de făcut dragoste, cînd deja sînt în jacuzzi să îşi tonifice fesele, nu mai poate bea apă, le creşte tensiunea și nu se mai pot gîndi la Statuia Libertății.

Inima mea ca şi celălalte organe interne şi externe au instrucţiuni de folosire conform constituţiei și drepturilor omului dacă îți faci mutație în mine. Nu ai voie să fii disperată mai mult timp, decît timpul de îndreptare a erorii de a fi săracă, nu poți primi înăuntru oameni în costume afumate că sînt asfinţituri sub acoperire, nu săruţi ca nevasta unui mecanic de locomotivă, aceasta sărută atîtea minute cît stă trenul în gară pentru că altfel mecanicul s-ar sufoca. Inima mea este plină de străduţe înguste nu toate prevăzute cu iluminat public şi de asta îţi spun să fii atentă că te poţi întîlni cu moartea oricînd şi cel mai bine ar fi să nu te ascunzi după gardul confecţionat din tăceri şi să te prefaci că scrii în jurnalul de călătorii sangvine despre ultimul naufragiu. Nimeni nu ştie ce este fericirea şi dacă produce vreun zgomot asemănător aripilor de înger, aşa că nu mai răsfoi anotimpurile să o găseşti, nu mai căuta cu felinarul prin pivniţe sau prin imperiile imaginaţiei pentru că scrie în instrucţiunile de folosire ale inimii că este un produs falimentar.

Dacă vii să locuieşti în mine, nu te îngraşa ca o balenă, nu rîde ca o proastă că mă prefac că nu găsesc intrarea în tine pentru că vreau să-ți ridic temperatura cu cîteva grade. Nu veni deja dezbrăcată cînd mă hotărăsc să aprind în tine o nouă viaţă că ne vede tata ascuns în numele meu pe gaura cheii. Lasă-mă să-ţi arcuiesc eu şoldurile cu mîna, să caut bine pe sub cearşafuri, sub pat să nu mai fie alţii ca mine ce aşteaptă să îţi deşurubeze sfîrcurile ca pe nişte becuri de lanternă. Cu cămaşa de noapte o să acopăr cuvintele să le păstrez calde, iar cu firele astea de păr care nu ştiu cum au crescut aici, fără cîntece de leagăn, o să refac circuitul electric dintre coapse. Însă cea mai mare bucurie mi-ai putea face dacă nu ai ţine cont de instrucţiunile de folosire a inimii şi mi-ai determina simţurile cu trupul să iubească într-o limbă străină. Aș prefera un dialect al unui trib de sălbatici din Africa că să pot spune că m-am globalizat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu