miercuri, 3 iulie 2013

Dezamăgiți-mă și fiți puțin mai buni, decît membrii consiliul de administrație al infernului

Dezamăgeşte-mă şi nu-mi spune de ce trupul tău are atîtea ascunzişuri, atîtea coline albe, lente şi domoale. Nu-mi răspunde dacă pot să-mi fac concediu de odihnă aici la umbra acestor coapse vizitate de puţin păr crescut din greşeală  cum încearcă iarba cîteodată să se urce pe ziduri. Observ că tinereţea  ta şi-a adunat materiale, o respiraţie parfumată ca să primească un visător ca mine care în faţa acestor minuni devine excursionist fiziologic.  Pînă acum, ne trăind într-un timp matur, nu am ştiut că părul creşte şi pe spuma mării,  este un fel de hotar ce te anunţă că de aici în colo începe o căldură tropicală. Sînt dezamăgit cînd văd că cei pe care eu îi consider vii afişează o tacere atît de adîncă de nu mai am curaj să-mi fac transfuzii de sînge de la trandafiri pentru că nici ei nu prea vorbesc. Trandafirii ştiu numai să şoptească  dacă le dai posibilitatea să-şi desfacă petalele între genunchii unei femei. Cînd văd că ziua trece pe furiş strada şi se ascunde sub poza de pe cartea mea de identitate, că nu mai am instinctul războinicului în mine îmi vine să trag zîmbetele femeilor cu tirbușonul. Iar ce vorbesc sînt sosiile unor texte prescurtate unde de-abia se mai aude cîte o privighetoare oftînd pentru foarte multe cîntă în dialectele europei. Miniştrii iau decizii după cum îi dor şalele,  moartea pare că este o datorie neachitată pentru că am folosit lumina în scopuri pur personale ca să ne hrănim naivitatea, aliajul din care este făcută iubirea acum se prepară în bordeluri. S-au desfiinţat toate tribunalele din ţără, mai sînt active numai cele particulare ce au intrat în proprietatea celor cu bani. Nu mai poţi evada nici din tine, decît dacă te ajută un stat străin şi-ţi dă nişte pantofi cu talpa din linişte sintetică. Sînt dezamăgit că toţi contemporanii mei folosesc ochelari opaci, îşi tezaurizează viaţa punîndu-şi la dosar umbrele şi asfinţiturile în pivnițele politicienilor. Pofta de a trăi se diminuiază cum ni se împuţinează dorinţa de a citi o hîrtii, constatînd că nu este semnată. Sînt înconjurat de lipitori de afişe care se cred oameni de spirit, de oamenii care dacă îi baţi pe spate colegial auzi un sunet de tobă goală, de tipi care din cauza prostiei își internează hainele ca nu cumva aceastea să fie trecute înaintea lui pe lista candidaților la parlament. Dezamăgiți-mă și nu o luați înaitea groparilor din cauza  tristeților.  Nu mai analizați iubirea față de oameni  pe toate părțile pentru că  nu poate fi controlată de nimeni. Dezamăgiți-mă și respectați și egoismul, orgoliul și  defectele altora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu