sâmbătă, 6 iulie 2013

Am văzut multe animale fericite ceea ce mi se întîmplă foarte rar să găsesc aceiași stare de spirit la oameni

Dacă am văzut că cel mai greu pentru un halterofil este să ridice fusta unei femei frumoase m-am gîndit că în viitor pot avea și eu asemenea probleme și trebuie să-mi o însușesc o tehnologie avansată pentru a rezolva problema fără să mă fac de rîs. Cineva îmi susese că în cartierul nostru locuiește un culturist  și ar putea să-mi acorde asistență tehnică. Privitul coapselor este un produs secundar al evoluției omului, dar dacă numai asta ne-a rămas din multiplele forme ale libertății, restul reprezintă suferință și incertitudini. Apoi, moartea poate să ne ia pe nepregătite pentru că doar un pas nu trebuie să faci și se anunță la televizor că te-ai apropiat prea mult de prăpastie. Avem nevoie să dăm un plus de inspirație cuvintelor cînd dezbatem escaladarea zonelor inaccesile  și devenim excursioniști erotici. Este instructiv să contemplăm mesajele scrise pe picioarele femeilor  de îngerii scribi. Ridicarea fustelor are consecințe medicale nu numai asupra halterofililor , dar și asupra celorlalți bărbați, fiind una dintre problemele grave al speciei umane. Nu ai forța de a sălta tivuri rămîi închis în casă imensă a nefericirii. Suferințele vor continua dacă nu ai material disponibil să le acoperi.

Am văzut animale fericite, de obicei, unde sînt ele se adună o mare cantitate de lumină. Deși trăiesc pe pămînt parcă sînt niște făpturi venite din ceruri, de undeva de deasupra realităților. Acolo egalitatea este posibilă. Privite cum pasc prin poeinile pădurilor constat că le vine bine dimineața, parcă au aripi de azur. Animalele nu ies la pensie, nu fac serviciul militar, nu merg la școală, pentru că a mînca iarbă sau altceva nu-ți trebuie absolvirea unei facultăți. Nu își scriu poezii pentru a se împerechea și nu consumă hîrtie, nu privesc la televizor ca să-și strice ochii, nu spală rufe, nu stau la plajă, nu dau din coate pentru funcții în speciile și subspeciile lor, nu merg la biserică, nu beau cafea, nu iau viagra. Nu se duc în excursii, preferă oborul natal, nu fac mitinguri, nu fac riduri,  par a avea mereu aceiași vîrstă. Cea mai mare parte dintre ele sînt libere și  fericite.

Am cunoscut puține animale triste,  multe provin dintre cele care au aderat la o religie, pentru că nu au biserici și nici preoți să se spovedească. Fără să le jignesc labele, animalele sînt supărate și pentru că nu sînt inițiate în arta pipăitului. Pipăitul este ca o intruducere într-un roman de dragoste. Nu știu dacă ați văzut un cal fericit să vedeți cum își privește coama în oglindă, cum își admiră potcoavele ca și cînd l-ar ajuta să zboare, e o nebunie să-l călărești. O singură dată am văzut un cal supărat, voia să urce la etajul cu ovăz și nu a încăput în lift. Tocmai în timpul acesta era la televizor o emisiune în care eu comentam că în ultimul timp deosebirile dintre oameni și animale s-au redus atît de mult, încît au început să aibă aceleași defecte.                                                                                                                                                                                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu