duminică, 9 iunie 2013

Nu suport în jur decît paradisul cînd o femeie gustă din mine

Nu ştiu care este motivaţia acestei femei, dar  niciodată nu voia să meargă cu mine nicăieri, prefera să rămînă acasă numai şi numai să-mi fie dor de ea. Am fost prizonierul atîtor  tristeţi, am fost ocnaşul atîtor singurătăţi însă ea nu a venit la vorbitor, decît în clipa în care s-a anunţat la biserică despre instalarea iminentă a încălzirii globale pe strada noastră. Acest fenomen vă ajuta bărbaţii în procesul de seducţie şi ştiinţific vorbind se va renunţa la preludiu pentru că ar fi o pierdere de timp în lumea aceasta în care emoţiile au fost extirpate şi înlucuite cu sărăcia de tip capitalist.  Ani de zile am bătut munţii patriei poate mă vindec de  politeţe şi nu mai este nevoie să aştept pînă lumina se decofeinizează în pielea ei ca să-mi deschidă trupul pentru a pătrunde în ea. Nu m-a vizitat în tot acest timp, decît de cîteva ori cînd a aflat din presă că simţurile mele au devenit foarte  agresive şi iubeam lent şi lung. Însă niciodată nu am strîns bagajele brusc şi m-am întors acasă să îi argumentez că mi s-a făcut dor de somnul ei orizontal şi prefăcut. Apoi, mi-ar fi ruşine de mine să mă afle tot cartierul că nu m-am dus la vot pentru că mi s-a făcut dor de ea numai ca să-i populez ovulele cu lumină sau să se scrie în New York Times că nu am luat parte la sărbătoarea naţională de încheiere a tranziţiei la noi în ţară, numai să-i întocmesc ei harta cu aluniţe de pe spate şi fese. Cetăţenii care au trecut cel mai repede la capitalism sînt aceiaşi care erau copii cînd părinţii lor  s-au înregimentat  la comunism şi nu îmi pot permite să fiu un locuitor indiferent al acestei naţiuni şi să stau  o oră între picioarele ei ca să mi se acomodeze ochii cu privitul de aproape al sînilor în timp ce ei pot porni al treilea război mondial de la faptul că muncitorii deveniţi soldaţi umblă nebărbieriţi cu rachetele întrecontinentale în spate. Mi-am luat angajamentul că o să calc numai pe urmele mele rămase în pămînt după ce fac dragoste, dar aceasta nu înseamnă că nu pot să-mi scot certificat  medical preventiv în ideea că nu îmi va ajunge rezerva de zbor pînă în sufletul ei şi atunci o să fiu nevoit să mă deplasez cu tramvaiul. Zilele  trecute eram pe cîmp, inspectam albinele, voiam să văd dacă acele lor sînt bune şi în industria textilă pentru a  nu mai importa ace de cusut din Coreea de Nord şi brusc mi s-a făcut dor de gura ei întredeschisă. Avea obiceiul să mă amestece împreună cu cuvintele ei, puţină miere şi să mă guste. Mă eliberam de toxine, era o purificare forţată ca într-o sală de şedinţe unde sînt obligat să demasc numărul de metrii cubi de aer al unui sărut. Cînd mă gusta şi mă atingea cu limba ei plină de sinceritate aveam impresia că beneficiez de toate drepturile omului. După cîteva minute sistemul meu  de securitate devenea falimentar. Mă simţeam atît de bine cînd ea vorbea cu mine în gură, încît mersul meu prin paradis s-ar fi clasat pe locul doi. Am să o las să se ascundă goală între versurile mele şi nu o să mai simulez că mi-e dor de ea, chiar şi atunci cînd din cauza modestiei mi se va usca buchetul de flori în mînă.

Un comentariu:

  1. Cu incalzirea globala ai dreptate, are ceva efect in parcurgerea etapelor "indragostirii", cand e frig judeci la rece si nu deviezi asa usor.

    RăspundețiȘtergere