marți, 25 iunie 2013

Mai am globule roşii din secolul trecut şi nu ştiu ce formulare să completez pentru a veni cei de la salubritatea sîngelui să le ridice

Eu port în mine nişte globule roşii din secolul trecut şi am aşa o spaimă să nu se întîmple ceva rău acum cînd mă tratez de tahicardie. Îmi este teamă să nu apară primăvara mai tîrziu sau păsările acestea cu aripile parfumate să părăsească grădinile din cartierul meu. Nopţile nu cred că vor suferi nici o modificare pentru că de cînd m-am născut nu folosesc decît nopţi second-hand pe care le-a folosit şi bunicul şi tata şi sînt obişnuite să suporte orişice tip de erori umane. Anul trecut am văzut că toamna care tocmai trecea pe strada mea îşi pusese şenile însă m-am gîndit că şi-a schimbat modul de deplasare nu din cauză  globulelor mele roşii din veacul trecut, ci pentru faptul că începuse războiul pe viaţă şi moarte între vîntul nevaccinat împotriva turbării şi frunzele care nu le venea să creadă că în cîteva luni s-au umplut de riduri ca nişte babe politice. Modestia o am înregistrată la OSIM din secolul trecut, dacă fac cadou o floare sau îmbrac o doamnă într-un buchet de flori, pentru că îmi plac femeile goale în centrul unui aranjament floral, am în vedere şi posibilitatea ca ulterior să poată să-şi facă şi ceai pentru combaterea singurătăţii din ele. Nu numai globule roşii mi-au rămas din vremurile apuse, ci şi foarte multe vise, orgolii, speranţe că şi în secolul trecut voiam să fiu fericit, numai că fără bani iliciţi nu se poate. Categoric nu am vrut să renunţ la magazinul cu fantezii pe care îl am în faţa casei pentru că oamenii presaţi de sărăcie nu mai au timp să descopere noi virtuţi ale iubirii şi folosesc  poziţia clasică, riscînd ca şi urmaşii să semene cu cei din mileniul trecut. Cînd am văzut-o pe una din doamnele, cu care încercam eu să produc lumină prin frecarea trupurilor noastre unele de altele, că folosea zîmbetele numai pentru uz intern şi cuvintelor le dispăruse strungăreaţa şi le apăruse cearcăne, mi-am zis, astea sînt tristeţi din secolul trecut miros a frunze putrezite. Tahicardia asta de care mă tratez  mi-a apărut prima oară cînd un politician spunea la televizor  că noi românii nu vrem să fim fericiţi pentru că acest lucru ar fi foarte uşor, dar că avem idei preconcepute moştenite de pe vremea cînd toată lumea se înscria în colhozuri şi vrem să fim mai fericiţi, decît semenii noştri din alte ţări europene. Atunci am spart  televizorul de mă uit eu la fetele ce prezintă ştirile pe stradă şi am făcut şi primul transplant de hematii de la un trandafir roşu cu aceeaşi grupă sanguină ca mine. I-am spus medicului că pentru orişice eventualitate vreau să-mi spăl sîngele cu dero să nu mai curgă prin mine nici o scamă din secolul trecut. Binevoitor  m-a dat pe mîna unei asistente blonde ca îndepărtarea înjurăturilor, a spaimelor, a erorilor să fie mai uşoară. Şi tocmai cînd negociasem cu ea un viol ca să poată să-şi ia concediul medical o săptămînă, mă întreabă aşa din senin; "Dar nu cumva şi sperma o ai din secolul trecut că nu vreau  copilul să se nască deja bătrîn".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu