marți, 11 iunie 2013

Inima mea produce atîta lumină, încît privighetorile încep să cînte

Doar atîta lumina mai rămăsese, încît să văd distanţa dintre genunchii tai pe care urma să-i departez, unul de celălalt, cu un sărut îndeajuns de lung. Mai pluteau cîteva raze de soare întîrziate în aer ca dorinţa mea de a te înveli cu trupul să se împlinească, fără să mă prefac că mi-am planificat această vizionare a simţurilor tale ajunse  în stare de sălbăticie. Mai era puţină lumină care să îmi permită să văd în memorie cum după ce luai cheia de sub preş şi intrai în inima mea, executai figurile impuse, devenind o patinatoare desăvîrşită prin sufletul meu. Nu îndrăzneam să-ţi las numărul de mobil  pe vreo hîrtie să nu îl confuzi cu CNP-ul unde este trecută şi data morţii şi pentru siguranţa naţională a iubirii ţi l-am scris pe interiorul chiloţilor tăi cu clopoţei. Nu era atît de multă vizibilitate, încît să văd în mine îngerul topograf care măsoară în fiecare zi cu ruleta lui parfumată ce distanţă mai am de parcurs pînă cînd prietenii mei mă vor confunda cu o stea. Nu se vedea prea bine cum cineva începuse să-mi strîngă oxigenul în valize ermetice,  îmi aranja umbrele în ordinea gradului de periculozitate, una peste alta, urmînd să fie predate arhivelor păzite de Dumnezeu. Simţeam cum nişte bărbaţi puternici cărau idealurile ţării în spate prin aerul mirosind a iarbă  uscată şi deşi nu-i distingeam bine întrebam; "Domnule Cuza mai vreţi să faceţi vreo unire că vreau să intru şi eu în afacerea asta, buzunarele mele sînt goale de atîţia ani şi le voi umple cu gloanţe?" Nu era Domnitorul Cuza, ci un politician cu patriotismul erodat şi cu o ambiţie nemăsurată de a produce evenimente istorice şi de a-şi grăbi intrarea în eternitate. Acest individ după ce a trimis marii voievozi ai ţării la birt, jumătate din bugetul oraşului a fost folosit pentru a ridica  o statuie, reprezentînd un proletar  masturbîndu-se intitulată "Bărbat, ţinînd istoria în mînă cu hotărîre". Avem noroc cu morţii că ne îngăduie să ţinem doliu după ce statul le-a împuşcat viitorul pe la spate. Este din ce în ce mai puţină lumină şi vinovaţii nu se mai văd bine, au trecut fluierînd graniţele cu desagii plini. Dar, în continuare lucrurile sînt destul de grave, minciunile lucrează pe gratis, suferinţele se exprimă acum şi în  limbi străine, cuvintele folosite în parlament sînt parcate în grajduri. În ţara noastră mai este lumină cam cît a putut să păstreze în el un cărbune,  trădarea este la îndemîna oricui, prostia se încheagă mai uşor ca o bucată de caş şi orişice microb poate declara că este disident. Fără lumină nu pot face rezumatul cuvintelor cu ajutorul cărora laud patria, adevărurile sînt inegale, tristeţile se fortifică, cei ce nu plîng niciodată orbesc. Fără lumină metaforele nu mai văd să bea cafea, trenurile care mai circulă prin gări sînt pline de orbi. Am constatat că planeta se roteşte şi pe întuneric. Nu ştiu dacă inima mea poate fi o sursă de lumină atît de puternică, încît privighetorile să înceapă să cînte. Cred totuşi că este dreptul meu de a înregistra un SRL avînd ca obiect de activitate administrarea luminii şi a binelui cu forţa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu