vineri, 14 iunie 2013

Fermoarul este un călău pentru firele de păr la fel ca un guvern care ne împuţinează libertatea, mărind taxele

Am văzut că în unele zone ale corpului ţi-a crescut păr şi vreau să ştii că în după amiezile cînd nu am  bani şi ţi-l văd nu mi se mai deschide catarama de la curea atît de emoţionat sînt. Am constatat că nu călătoreşte pe trupul tău cum se întîmplă pădurilor pe dealuri, stă liniştit aşteptă să vină o mînă puternică de bărbat să-l ciufulească pentru că ăsta e modul lui de a se simţi mîngîiat. Nu vreau să-i răscolesc singurătatea sau să-i schimb programul de aţipit, dar de cîte ori îmi arăţi aluniţa aceea ce pluteşte ca o mică insuliţă pe un atlasul tău alb şi îl mişti odată cu şoldul îmi sare acul de la ceas. Cel mai emoţionant moment mi se pare cînd mă apropii de tine şi el iese în faţa casei şi parcă mă întreabă timid, şoptind "Ai venit în vizită ca să-mi dau cu fixativ?" Nu  are mult păr, dar dacă o fi avut şi mama ei şi bunica ei, de-a lungul istoriei acesta a învăţat să-ţi apere micile suprafeţe de candoare, de multe ori participînd la sălbăticirea lor. Firele ei de păr, fiind laice nu mă acceptă lîngă ea, decît gol puşcă de teamă să nu am ascunse arme, bileţele cu poeme obscene sau trandafiri cu obsesii sexuale. Cînd sînt grăbit şi nu mai am timp să întocmesc un proces verbal că am făcut dragoste cu ea mi se spune că sînt foarte nepoliticos. Cînd sînt în bucătărie  sau în birou dacă nu mă dezbrac de tot mi se spune că nu sînt bine crescut. Sînt nesimţit, bădăran, derbedeu, incult, ne dus la biserică dacă fac dragoste cu ea cu cravata la gît.  Cu atîtea injurii  nici eu nu mă las. După ce  părăsesc firele de păr cu grijă le ameninţ cu femoarul. Am aflat de la o prezentatoare de modă, fermoarul este un călău  cu dinţi de metal pentru firul de păr. Ei nu-i plăce părul de trupul ei şi cînd iese din baie podoaba capilară o aranjează două ore, iar  pe  el îl lasă să se usuce la căldura sonetului scris de mine şi uitat pe fotoliu intenţionat ca să-l citească ea şi să vadă cît de mult iubesc eu firele de păr. Făcînd parte din avangarda iubirii, părul ei ca un observator  ştie mai bine ca oricine de pe acest pămînt locurile şi orele unde ea a făcut dragoste. După ce îl ciufulesc bine şi pare ameţit de fericire  îl mai întreb;  "Ai văzut pe aici vreun bărbat  cu două şliţuri, ai auzit vreun trandafir cu perucă vorbind limbi străine, te-a jignit  şi umilt vreunul, spunînd că rolul tău este să vibrezi". Ei, nu îi place să aibă martori cînd face dragoste, îi provoacă panică în celule şi nu se poate concentra în jurul în jurul jetului de lumină ce ţîşneşte în ea. Îi este teamă să nu-i fie confundat puţinul păr cu un pîlc de flori şi să intre toamna în ele cu tristeţi cu tot. Eu ador părul de trupul ei, lasă o umbră misterioasă cum lasă şi stelele, se iscăleşte pe pielea mea, cînd îl ating am aceeaşi stare pe care o am cînd îi fac ei cadou o floare bolnavă de friguri. Îmi place părul  ei şi vreau să văd cum se comportă dacă mă prefac că o violez.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu