joi, 27 iunie 2013

După ce ţara a fost aşezată pe masa de disecţie au pus la uşă un carton pe care scrie; "Închis, se instalează capitalismul!"

Nu mă duc la întîlnire cu nici o femeie, decît dacă sînt obosit să o văd mai frumoasă. Adevărul este că s-a sfîrşit şi al doilea război mondial, am desfiinţat colhozurile din băragan, am visat la revoluţie atît de mult că nu mai era nici un spaţiu liber în Bucureşti şi eu tot nu m-am odihnit. Permanent spăl la iluziile şi defectele oamenilor şi cu trecerea timpului îmi trebuie mai multă apă. Unora nu am ce să le fac. Am întîlnit bărbaţi şi femei care nu pot face dragoste, decît în prezenţa cîinilor, porcului de Guineea sau a altor animale. Alţii ţin secret dozajul substanţelor care îi ajută să facă gemeni, deşi pînă acum nu am văzut indivizi cu două şliţuri.  Cunosc femei şi bărbaţi care după ce au strivit între trupurile lor noaptea ca pe o portocală, de se auzea ţipînd pînă în manuscrisele poeţilor boemi, întocmesc un proces verbal de încetarea temporară a iubirii, iar în josul paginii A4 menţionează  cu litere de tipar că toate organele şi trusele de gesturi folosite au fost înapoiate posesorilor de drept. Cît talent literar să am eu să scriu o elegie despre mîna dreaptă cu care oamenii se autosatisfac sau cîtă răbdare să am cu doamnele din provincie care vin la oraş să-şi usuce rufele în tramvaiul electric pentru a le rămîne în ţesături cîteva din zvîcurile dansatoarelor de la bară. Cu poporul acesta nu te poţi odihni niciodată, deşi este pace şi statuile nu se pregătesc de revolte pentru că ploaia le spală şi-n gură şi cuvintele lor se duc la canal. Şedinţele de producţie în patria noastră se pun la ora la care se termină la televizor filmele porno, unii extrag rădăcina patrată din frig să vadă dacă rezultatul este un viscol. Se doarme foarte puţin să nu îşi piardă dexteritatea de a fura, cei cu pistoale duc gloanţele la slujbă că dacă omoară din greşeală pe cineva să se închidă găurile singure pentru că sînt sfinţite, celor care li s-au mărit dioptriile din cauza lacrimilor guvernul le-a repartizat cîte o pereche de ochelari fumurii să nu mai vadă întinderea sărăciei. Cîtă apă să am să spăl toate erorile acestei  lumii? Pînă acum oraşul semăna cu vioară stricată, acum de cînd tot mă ocup de această spălătorie umană pare o piscină care a descoperit formula chimică a apei şi într-o parte ţine oxigenul şi în cealaltă parte hidrogenul. Ultima operaţiune pe ziua de azi a fost să eliberez sînii unei femei căreia i se încurcase într-o rază de soare. Fericită că sîngele îi ajungea acum pînă în sfîrcuri, mi-a zis; "Vezi că după şoldul meu acoperit de mătăsuri se află raiul". Însă eu, care nu am cîştigat niciodată la loto şi niciodată nu am avut noroc, nu am ghicit traiectoria  şi luat-o pe un drum greşit. Cînd am dat perdeaua la o parte mi s-a părut că este ora de anatomie unde douăzeci de milioane de oameni asistau la disecţia ţării. Pe un carton provenit de la o cutie de rahat scria cu creionul chimic; "Închis, se instalează capitalismul!".

Un comentariu:

  1. Nu e disectie, e resuscitare, de ce esti asa pesimist? Nu uita ca unii au fost morti si totusi s-au trezit. Si au speriat pe toata lumea! Dupa ce ne dau afara pe toti, vor face resuscitare cu socuri electrice. Sunt curioasa daca se mai trezeste cineva.

    RăspundețiȘtergere