marți, 18 iunie 2013

Dacă guvernul împarte ţara în opt de unde ştiu eu că aerul repartizat regiunii mele nu-i mai scump ca în celelalte şi nu o să am bani să fac dragoste

Singurătatea mea consumă mai multă benzină decît un motor cu şase cilindri în V şi de fiecare dată cînd sînt într-o asemenea stare îmi aduc aminte de unchiul meu care se ridică dintre amintirile mele ca un titlu de roman. Poate de la el am învăţat să fiu un patriot de provincie. De cum intra în birtul din cartierul nostru îmi spunea;" Du-te şi adu-mi o sticlă de vin din Moldova, din aia de care a băut şi Ştefan. Ai grijă să fie din viţa de vie de pe dealul Cotnarilor la umbra căruia a făcut dragoste domnitorul cu nevasta cîrciumarului". Nu fuma decît ţigări româneşti, nu bea decît vinuri din podoriile noatre, dacă auzea o mierlă cîntînd, aştepta cîteva arpegii şi zicea,"Asta a schimbat dialectul, nu mai este de-al nostru, ia o piatră şi izgoneşte-o în Europa, dar nu te apuca acum să tai copacul numai că pasarea aceasta s-a corcit". Unchiul meu era ca o groapă săpată care dorea cu tot dinadinsul să o dezinfecteze cu vin românesc pînă cînd aceasta îi devenea boltă cerească. După ce o golea  şi încă putea să îmi şoptească zicea;  "Nepoate, adu o sticlă de Tîrnave, din aia din care a băut  Avram Iancu ca să vadă cerul ţării complet, netulburat şi cu necazurile retrase din el." Îmi plăcea că invita la masa noastră regiunile istorice ale patriei, mă simţeam ca un comandat de oşti ce sunam adunarea şi soldaţii se aliniau pe o suprafaţă de doi metrii pe un metru, cît se întindea masa. Cînd mai rămînea o jumătate de pahar de vin, îl ridica cam pînă în dreptul gurii şi îl vărsa zicînd; "Ăsta-i pentru morţii nostri cu care sîntem în relaţii foarte bune". După aceea urma o sticlă de Drăgăşani din Oltenia, una de Murfatlar din Dobrogea, una de Muscat Ottonel din dealurile Munteniei. După ce le golea venea rîndul regiunilor Banat, Crişana, Maramureş să-i emoţioneze pînă la amorţeală simţurile. Puteam spune, fără să greşesc prea mult, că trupul unchiului meu era împărţit pe regiuni istorice de multă vreme şi ca să nu fie cucerite de cineva le ţinea inundate  cu licoarile autohtone. După aceea scoteam sticlele goale pe stradă, în faţa birtului,  le aşezam în şir indian, cam la un metru una de alta, după care îl invitam la ceremonial ca de aîtea alte sute de ori. Ieşea din birt, nesigur pe el, se dădea vreo cinci metrii înapoi după care bătea un fel de pas de defilare în faţa sticlelor cu mîna dreaptă la pălărie. Saluta  ca un general trupele de uscat care tocmai cîştigase războiul. Porneam spre casă, dar la primul magazin cu haine de damă în vitrină se îndrăgostea de ele şi-mi spunea; "Nepoate, ia magazinul acasă că vreau să mă culc cu el". Participarea unora din guvern de inventa o nouă regionalizare a ţării şi trupurilor noastre, faţă de cum ne sînt arondate sufletele  de mii de ani, mi se pare o inteligenţă vulgară. Eu nu vreau  să mi se spună; "Ăsta e din regiunea unde femeile au şoldurile perlate şi fluturii nu poartă haine pe ei". Clar?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu