sâmbătă, 1 iunie 2013

Celulele de întinerire se recoltează numai în timpul orgasmului

Nu mai am nici un respect faţă de ordinea universală, după ce sînt un fir de nisip învelit cu sentimente uneori mă simt ca un ambalaj plin de iluzii. A început să-mi fie ruşine şi din cauza  ridurilor ce îmi primejduiesc ochii cu cercuri neverosimile. Cînd mă întîlnesc cu cîte unul care lucrează la sortat cearcăne, boli, naivităţi şi mă descoase cît mai am de trăit ca şi cînd m-ar întreba de ce s-a schimbat modul meu de a săruta sau felul meu de a împrăştia iubirea prin tocurile de la pantofi, mi se pare că nesocoteşte libertatea mea de a alege să rămîn mereu tînăr. Credeam că lumea este interesată să afle dacă Eugen Jebeleanu a fabricat bomba atomică de la Hiroşima sau dacă medicii fac dragoste cu pacientele cînd sînt sub efectul morfinei, dacă soţiile de prim-ministru au un rol seducător la creşterea pib-ului ţării, nu dacă eu mai sînt încrezător în inteligenţa mea în timp ce toamna îmi pune ochelari fumurii sau dacă mi-am cusut buzunarele  sub formă de clepsidre să nu mai las timpul să scurgă. Eram uluit şi pentru faptul că profeţia profesorului de limba română era pusă la îndoială. Profesorul ne convinsese că cei ce citesc cărţi de poezie vor fi bărbaţi frumoşi, nu vor îmbătrîni niciodată şi zîmbetele lor nu se vor demoda. De atunci am citit atît de multe poeme că o femeie se poate ascunde între versurile lor fără să-i diminuieze din farmec veacuri întregi.  Am căutat  şi  alte metode pentru a nu-mi sufoca tinereţea. Spre exemplu, căram aerul din camera unei doamne, cu care mă antrenam să devin tată, cu balonul şi îl eliberam în odaia în care vorbeam cu paharele. Memoram în inimă  numai privirile femeilor ce pot suspendă gravitaţia. Cerul îl lipeam de ferestrele casei ca să deduc luceferii din el. Lacrimile ce reflectă interiorul din noi înainte de a ni se da cărţi de identitate intrau în compoziţia ideii că numai cei care plîng rămîn de-a pururi tineri. Voiam să descopăr o pilulă antisenectute. Dădusem dipoziţie buldozerelor să-mi împingă afară  din artere fumul provicial al toamnei sau melodiile rătăcite  în mine provenite din cartierele în suferinţă ale oraşului. Renunţasem de mult să mai îmi planific îmbătrînirea. Faţă de întuneric aveam un comportament ostil la fel cum am avut faţă de cei cu grupa sangvină modificată de Iuda. Pe cei care au un aspect funerar după ce termină de citit o carte nici nu îi mai puteam suferi pentru că mulţi confundă biblioteca cu un cimitir de idealuri. Nu vreau să îmbătrînesc cu lumina aprinsă şi femeia de lîngă mine cu şoldurile goale. Nu vreau să îmbătrînesc fără să previn presă şi să-i informez depre ora la care s-a sinucis ultimul meu vis. O să divulg secretul meu că oricum se va găsi vreun binevoitor să-l spună lumii. Recoltez celule de întinerire numai în timpul orgasmului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu