vineri, 7 iunie 2013

Cele mai mari secrete ale lumii au fost ascunse în sutiene

Femeia aceasta a apărut în dormitor ca o adiere printre trandafirii. Cînd mă învelea cu trupul ei parcă trecea peste mine maşina de călcat rufe cu temperatura fixată la maxim. Aveam aceeaşi mod de a privi răsăritul de soare, acelaşi mod de a ignora pustiul în procesul de mobilizare a ovulelor, dar cea mai importantă calitate a ei era aceea de a-mi păstra săruturile în sutien ca şi cînd ar fi fost nişte secrete de stat. Nu puteam să-i reproşez nimic, una este să te trezeşti dimineaţa din somn între nişte versuri geniale  sau în lumina albă a unor sîni voluptoşi şi alta este să deschizi ochii ca mine într-un pat metalic în care numai clasa muncitoare se poate odihni.

Multe din secrete lumii au fost purtate la destiniţaţie în sutien. Pentru că sutienul devenise principalul mijloc de transport al deciziilor lumii  după picioarele porumbeilor, acesta a evoluat spre forme care să redea în cel mai înalt grad sinceritatea. Au apărut sutienele hipnotizatoare cu pleoape ce avea cusut pe maginea superioară un şir de gene false,  sutiene cu baterii care măreau sau micşorau sînii în funcţie de starea vremii, sutiene cu aparate de fotografiat încorporate toate puse în slujba binelui. Ţîţele femeilor ajunsese să facă şi să desfacă guverne, graniţe de ţări.

Această doamnă enigmatică şi frumoasă mi-a spus că a fost trimisă de la Bucureşti să facem un studiu amănunţit al toamnei şi să ne pronunţăm clar dacă are vreo legătură cu acea parte din noi ce a trădat tinereţea şi s-a alăturat preocupărilor funebre ale morţii. Trebuia să aflăm unde adorm razele de soare cînd urmele căprioarei sînt ascunse sub frunze, de ce dialectele ploii pe parcursul toamnei nu pot fi traduse. De ce ne întristăm brusc cînd păsările îşi frîng aripile în propriul lor cîntec, de ce devenim nervoşi cînd umbrele ulterior vor deveni file din trecutul nostru. Trebuia să inventariem frunzele ce ascundeau cu freamătul lor paşii  vagabondului alb care este frigul, să urmărim cu atenţie dacă luna trimisă   pe cer respectă foia de parcurs şi calcă numai pe acoperişuri, poduri şi ape şi nu prin gări sau restaurante  să se umple de vărsat de vînt şi miros de vin. Trebuia să publicăm un tratat ştiinţific despre toamnă cu implicaţiile pe care le poate avea asupra celor ce urăsc în taină.

După cum ştia să pună tristeţile la dosar, după modul în care îmblînzea valurile din sîngele meu cu ajutorul pupăturilor, după eleganţa cu care trăgea soarele pe cer dintre ierburi, cred că era  şefa masoneriei. Era o femeie trimisă să vadă dacă eu cînd iubesc sparg cuvintele, dacă sînt în conflict cu cei ce cîntă la vioară. Cred că voia să afle de ce nu  mai sesizez singuratatea cînd simt miros de femeie goală. I-am privit sutienul fugitiv în timp ce mă pregăteam să-i exporez trupul şi mi s-a părut că este asemenea unui seif de lumină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu