miercuri, 26 iunie 2013

Cele mai frumoase jocuri olimpice ale iubirii se organizează în interiorul unei femei îndrăgostite

Cînd am aflat de la o floarea-soarelui, pe post de radar,  cîte lucruri intime se întîmplă la noi în cartier  mi-au deraiat şosetele din picioare. Prima mea concluzie a fost că dintotdeauna călătoriile în paradis au fost libere și fără       restricții, numai că aceste rute au fost ţinute secret ca nu cumva femeile să rămînă acolo şi să refuze să mai fie repatriate.  Pe această porţiune de drum aerul era pofticios, ierburile aveau în ele o fericire înăbuşitoare, soarele era răsturnat în surîsuri, iar simţurile ca o brigadă  antiteroristă erau chemate la o luptă sălbatică. Floarea-soarelui era ca ca o staţie de emisie recepţie şi la ultima interceptare clandestină pe care am făcut-o am aflat că într-un bloc comunist, la vreo două străzi de locul unde locuiesc eu, o doamnă, avînd carenţe de vitamina C îşi înlocuise dantura cu o placă dentară din plastic fortificat. Într-un elan tineresc soţul ei, fără nici o rufărie pe el, făcînd un gest neprevăzut i-a dislocat placa care în cădere a muşcat puternic din creionul dermatograf cu care scrisese copii în tinereţe.  Placa dentară rămăsese încleştată ca o cheie franceză pe o țeavă de inox. După ce a fost chemată abulanţa şi pacientul transportat la urgenţe, familia a acţionat în judecată pe doctorul stomatolog, acuzîndu-l de malpraxis. Am izbucnit într-un rîs puternic specific oamenilor săraci de am stricat televizorul. Aceasta întîmplare putea fi considerată un început de călătorie spre paradis. Cu ani în urmă cunoscusem o doamnă cu însușiri electrostatice. Dacă ne apropiam  picioarele și pelvisurile, mîinile ei produceau o lumină asemănătoare nimbului îngerilor care putea ţine o veioză aprinsă toată noaptea. Acum voiam să cunosc sufletul unei dansatoare  care își dorea  să fie o femeie modernă, vrînd să umple cu trupul ei teritoriul incert al dragostei. Pe unde să o iau să-i ajung la suflet? Nu se vedea nici o alee parfumată sau vreo buruiană pentru creșterea virilității să pot prătrunde și prin locuri mai înguste.  M-am gîndit că la sufletul ei nu se poate ajunge, decît cu deltaplanul, avînd aripi de heruvimi sau cu un avion regal care foloseşte în loc de benzină orhidee. Dacă o iau drept prin faţă trebuie să-i dau sînii într-o parte să-mi fac loc  sau dacă  este întuneric  trebuie să-i măresc sfîrcurile pînă încep să lumineze cum fac căpşunile cînd le cînţi la pian. Ca să-i desfac picioare trebuie să-i aduc o constelaţie şi să o rog să o ţină între genunchi pînă îi aprind eu toate stelele cu bricheta sau să-i pun un trandafir neînflorit între coapse ca forţa petalelor la înflorire să-i îndepărteze picioarele puţin cînte puţin. Dacă încerc pe la spate trebuie să mă mişc repede că arşiţa din fese s-ar putea să-mi provoace răni şi să-mi desfigureze amprentele. S-ar putea ca aluniţa de pe burtă să fie o intrare secretă. Îmi era greu să-i găsesc drumul către suflet, deşi mă răsucisem de nenumărate ori în carnea ei. Știu că nu sînt Columb și nu sînt atît de lipsit de inteligență să caut la nesfîrșit. Mai bine mă ascund în trupul balerinei şi organizez jocuri olimpice ale iubirii. Nu are decît  să vină şi sufletul ei şi să ne privească  din tribună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu