miercuri, 19 iunie 2013

Cea mai subtilă formă de revoltă împotriva mea este să-mi urgentez îmbătrînirea

Forma mea proprie de revoltă împotriva  femeii care a refuzat să mă viseze este să o inchid într-un crin pînă cînd acesta înfloreşte, deşi ea mă bănuia de mult că eu sînt cel ce a inventat îmbrăţişările cu mai multe etaje între care circula un lift cu săruturi. Cred că cineva mă deconspirase, vreun înger autohton infectat de microbul bîrfei, că spaţiu din inima mea s-a îngustat de cînd am devenit capitalist sărac şi nu încape decît o singură femeie şi aceasta, fără cicatricile lăsate în surîsuri de foştii amanţi. Chiar era să-mi dau trupul în judecată pentru lipsă de discreţie. Nu ştiam dacă corpul meu din vanitate sau prostie îşi expunea limitele în public.  Eram pe punctul de a mă răzbuna pe femeia care nu voia să mă viseze. Nu ştiu ce se întîmpla cu mine, de cînd am cunoscut la coadă la şomaj un domn care era întreprinzător particular în domeniul proiectării şi  construcţia de gropi în cimitire, avînd  o boală profesională gravă, nu putea dormi, decît într-o ladă de lemn peste care apăsa o greutate de cîteva sute de kilograme, aveam o stare continuă de revoltă. Nu-mi venea să cred că sfinţii au fost atît de aproape de mine, la -2 metrii în pămînt şi eu habar nu am avut.  Dacă aş fi ştiut i-aş fi rugat să facă moartea mai lentă,  să facă destituiri printre cei ce ne stabilesc numărul anilor.I-aş fi rugat să ne dea cocaină măcar cînd aparatele noastre de respirat se  înfundau din cauza prafului stelar. Acestea sînt formele mele de revoltă, amîn plăcerile pînă după amiaza, las pe altă dată fericirea pînă trece trenul cu diabetici prin gară şi aruncă bucăţi de zahăr pe peron. Ascund dimineţile limpezi în sutiene, fotografia de pe cartea de identitate o bag la o presă pneumatică să nu mai poate să se ascundă anii  sub ea, dorm singur în pat ca vecinii mei să spună că sînt un tip moral. Cînd plec la serviciu încalţ o şosetă de o culoare în piciorul stîng şi de altă culoare în piciorul drept ca să se spună că am un mers politic ireproşabil ceea ce m-ar recomanda să transpir şi eu în viitorul parlament. Nu mai ţin pumnii strînşi în buzunare, nu mai plîng că textele mele sînt nelocuite de nimeni, nu vezi ţipenie de om, toţi stau acasă să-şi încălzească pereţii cu vocile să nu facă igrasie. În locul meu veţi găsi un tigru  căruia nu-i plac fabulele. Nu mai vreau să implic universul, să îl ascund în trusa mea de gesturi, revolta mea izvorăşte din lucrurile pe care nu le-am făcut, nu le-am simţit, nu le-am murit. Pentru că atîtea femei m-au ocolit, forma mea proprie de a mă revolta împotriva lor a fost să înregistrez o fundaţie la registrul comerţului care are ca obiect de activitate planificarea îmbătrînirii mele ca o exasperare a luminii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu