joi, 6 iunie 2013

Ca să fii liniştit în ţara noastră trebuie să ai tot timpul la dispoziţie o groapă săpată

Am o stare ca şi cînd cineva ar fi stins lumina în mine să nu mai văd femeile pe care le-am iubit. Nu mai simt nici povara sîngelui din artere, aerul s-a scumpit, trandafirii nu mai au sevă să-mi fac transfuzii, nu mai  am încălţăminte de vară pentru animalele care sînt mereu foarte triste. De cîte ori intru cu maşina pe autostradă se opreşte ca şi cînd s-ar asfixia că a pătruns pe un teritoriu străin. Se înfunda carburatorul de fel de fel de gunoaie, unele necunoscute parcă sînt de pe altă planetă, resturi de la paraşutele abandonate pe cîmp, sînt nişte pietricele mici şi negre cred că sînt rude mai grase ale funinginei, exact cum funcţionează guvernul cînd este blocat cu proşti. Sînt întrebat de o ziaristă, ce s-a întîmplat, dacă nu cumva preşedinţia a aruncat cuie pe tronsonul de cincizeci de metrii dat în folosinţă de actualul executiv. Nu i-am răspuns, am întors maşina şi am apucat-o pe vechiul drum unde gropile mă încurajau pur şi simplu să merg mai departe. Mă grăbeam pentru că femeia de serviciu de la primărie mă anunţase că partea din mine care a murit nu se mai găseşte nicăieri. Au căutat cu toţi prin pivniţă, la biroul de taxe şi impozite, în sertarele în care angajaţii îşi ţineau tristeţile, printre nişte texte literare mai vechi. Nimic. Partea din mine, cea mai frumoasă, de pe vremea cînd eram administratorul razelor de soare şi a celor cinci minute de tăcere cît măsuram cu gura circumferinţa sînilor ei, nu se mai găsea. Mi se părea un caz extrem de grav din partea funcţionarilor statului dacă cineva ar fi dorit să studieze partea  din mine murită, nu ar mai găsi nici umbrele care altădată ieşeau pe balcon să citească din istoria ţării, nici speranţele ce îmi rafinau idealurile, nici femeile tolănite în visele mele ce produceau eclipse de soare din cauza  multelor fantezii. Cum să refac partea pierdută, cine  îmi mai permite să-mi  retrăiesc înfrîngerile pentru a deveni cel mai desăvîrşit ratat? Cum mai pot găsi urmele ei prin grădină cînd fluturii ce mă ajutau s-au stins de mult? În partea din mine  murită se găsea trusa cu îmbrăţişări fierbinţi, versurile după care se ascundea ea cînd era dezbrăcată pe jumătate. În partea pierdută din mine se găsesc cele cinsprezece mii de cuvinte pe care le folosisem numai să-ţi descriu frumuseţea şi modul periculos în care făceam dragoste. În partea aceasta din mine care este de negăsit era clinica în care  faceam cezariană zîmbetelor tale pentru a scoate lumina afară, erau lacrimile mele, această avuţie naţională în care eu îmi păstram patriotismul. Fac un apel la cei care fără un motiv întemeiat au trecut de vîrsta de douăzeci de ani la patruzeci de ani; dacă  mă vedeţi prin oraş visînd, numai că eram mai tînăr, umblînd ca un vagabond fără memorie, vă rog să mă aduceţi acasă că mai am de săpat un colţ de grădină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu