sâmbătă, 11 mai 2013

Suspectez trandafirii că îmi înghesuie anii sub fotografia din cartea de identitate

De ziua mea de naștere am primit cadou un loc de veci. Pe actul de împropietărire erau specificate longitudinea și latitudinea unde ar urma să-mi țin respirația secole de-a rîndul. Ca să ne bucure despărțirea pe cea mai mare sărăcie de la al doilea război încoace cunoștințele îți oferă cîte ceva care să-l ții minte toată viața și toată moartea. Cadoul meu avea cîțiva metrii patrați și era plin de buruieni. Cred că răsărise urgent ca să fie primele care să-mi răsfoiască cu rădăcinile idealurile abandonate sau visele neștiute de nimeni.

Copacii din jur erau vaccinați cu anticorpi de suportau atîtea cuiburi de grauri.  Alexandru Odobescu spunea despre aceste păsări că sînt imitatori geniali. Erau ca niște aparatele de înregistrat sunetele din natură pe care apoi le reproduceau cu mare acuratețe. De-a lungul vremii am primit fel de fel de cadouri. Într-un an am primit Capitalul de Marx și după ce l-am răsfoit cîteva zile am vrut să renunț la cetățenia mea de român. În primul rînd, îmi părea rău că nu i-a trecut prin cap străbunicului meu să scrie el o asemenea carte în care obsesiile  averilor erau rezolvate revoluționar. Apoi, nu știam cum se îmbracă un proletar, ce mănîncă, dacă face dragoste cu salopeta pe el sau dezbrăcat ținînd secera într-o mînă și ciocanul în cealaltă. Mi-am păstrat cetățenia pînă la urmă pentru că nu-mi spusese nimeni că am fost operat intrauterin pentru a-mi dubla glanda care produce patriotism.

Altădată am primit drept cadou un cal ca să-mi fac cu el cumpărăturile de la Carrefour. Am economisit mult combustibil cu el, numai că fiind garat în bibliotecă cînd a început să citească  despre mînji și iepe nu a vrut să mai meargă la magazin, deși l-am amenințat cu mașina de tocat. Pînă la urmă i l-am oferit unui mecanic să-l cazeze în motorul lui.  În schimb cînd cineva a vrut să-mi dea un exemplar cu Gramatica limbii române în care literei ” Î ” i se conferă drepturi aristocratice l-am refuzat, spunîndu-i că gramatica se schimbă  cînd se modifică granițele țării. Am primit televizoare în care actorii erau în carantină, am primit boli de toate felurile ca să știu cum începe moartea. De la un rafinor am primit o tonă de benzină să-mi  încălzesc  cuvintele. Ca să nu schimb echilibru materiei cineva mi-a adus niște aripi disperate întinse către cer.

Am primit și o corabie care îmi permitea  să navighez prin sîngele iubitei. Am avut însă avarii foarte mari. De cîte ori se ducea să cumpere pîine naufragiam de zeci de ori. Înainte obișnuiam să ies cu cadourile primite de ziua mea afară să le arăt și păsărilor și ierburilor  să memoreze și ele ziua în care au apărut pe pămînt. Ziua de naștere a oamenilor nu reprezintă, decît o excepție de perpetuare față de celelalte obiecte, dar și startul pentru a începe să ne împușcăm zilnic în inimă.

Un comentariu:

  1. Spre deosebire de altii eu nu sunt deloc deprimata cand e ziua mea de nastere. Am tot schimbat prefixe cu cea mai mare voiosie iar cadourile n-au fost memorabile. Atata paguba sa am!

    RăspundețiȘtergere