joi, 9 mai 2013

Neruşinarea este un supliment de aroganţă

Sîntem prea îngăduitori cu cei ce ne trimit într-un sughiun prelungit în deznădejde. Consider că neruşinarea de a cataloga omul ca fiind unitatea de măsură a tuturor lucrurilor cum se cometează prin saloanele de manechiură şi inteligenţă este una insuportabilă. Se poate măsura suprafaţa imensă a sărăciei cu suprafaţa unui om? Aţi auzit pe cineva spunînd că tristeţea din oraş are înălţimea de doi bărbaţi şi un copil?  Sau că singurătatea are adîncimea a zece femei, cam cît are Marea Neagră la Năvodari? Patriotismul nu se mai măsoară de mult timp în inimi, în locuri natale, în ode sincere, ci în iscoade și indivizi ce produc umilințe. De fapt, patriot este acela care iubeşte țara și ce are ţara mai de preţ, numai că  noi am vîndut şi materialele textile din care confecționam steaguri. Dacă ar putea să înstrăineze şi primăvara de prin satele şi oraşele noastre nu ar avea nici o strîngere de inimă. Sînt pregătiţi însă ca în cîteva luni să tranzacţioneze rezervele de fum ale toamnei la bursă. Bate un vînt rece pe la noi, a răsturnat şi semnele de punctuaţie, fluieră în ţeava pistolului a pagubă. După cum alternează de la adiere la tornade am început să cred că şi  vîntul este controlat prin telecomandă.  Femeile nu mai au orgasm decît dacă pun mîna pe cocoşul puştii, barbați clatină stelele cu visurile poate se dezlipeste vreuna din cer şi cade în iarbă să-i dea fusta de lumină jos. Pentru că în lumea aceasta nu se ştie ora cînd toată lumea este sănătoasă la cap singura cale de a mai uita de acest coşmar este de a ne păstra cavalerismul cînd este vorba de bunătate. Dacă A este ziua de nastere şi B ziua în care murim, toată viaţa carăm în spate între A și B desaga plină cu costume de supravieţuire, cartea cu interdicţii sau indexul alfabetic cu neîmpliniri. Fericirea noastră este o blăniţă de cîţiva centimetri pătraţi aşezată într-un loc strîmt şi  pînă sa ajungi să te încălzeşti la flacăra ei trebuie să scrii cu genunchii pe cearşaf o prefaţă la un sărut plimbat  prin toate tufele de pelin. Cutiei cu tristeţi îi punem perdele să nu se vadă formele ei maxime. Pentru cărti am cumpărat un dispozitiv de dat paginile să arătam Europei ca am modernizat cultura, determinînd şoriceii de bibliotecă să fie mai prudenţi. Am tăiat nasturii de la paltoane şi i-am pus sobelor să menţină  caldura. Sîntem prea îngăduitori cu răufăcătorii care ne regizează creierul să aducem pe scenă elogii minciunilor. Politicienilor cu platfus care se cred atleţii viziunilor geniale ar trebui să le ridicăm în faţă baraje de indeferenţă şi să-i trimitem să lucreze în regim militar la fabricile de produs salivă. Sîntem prea îngăduitori cu cei ce ne determină în scurtul timp de relaxare să ţinem mîinile cu pumnii încleştaţi în buzunare. Sîntem prea iertători cu cei ce au făcut din trupurile noastre nişte carcase de ură. Neruşinarea este un supliment toxic de aroganţă care te autourîţeşte sau este ca şi cînd cuiva i-a sărit vopseaua de pe caroseria maşinii și nu are senzori care să depisteze defectul , dar continuă să seducă cu ea adolescentele. Nu aveți un impuls de curiozitate să căutați în interiorul celor de la putere și să vedeți dacă în loc de inimi au grajduri?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu