luni, 6 mai 2013

Învierea la noi în ţară prezintă un risc sporit

În ziua de paşte, în fiecare an merg la poarta cimitirului să-i aştept pe cei care au înviat. De data asta mă aşteptam ca numărul lor să fie mult mai mare pentru că nu fusese nici o eclipsă de soare, nu exista nici o solicitare ca vreo planetă să se mute de pe o orbită pe alta. În afară de justificările planificate ale guvernului, de dublarea numărului de fumători şi descoperirea unei specii noi de fluturi care se hrăneau numai cu substanţele nutritive din lacrimi, nu se întîmplase nimic deosebit. Eram pregătit să-i pun în temă pe cei înviaţi cu schimbările din ultimul veac în ţara noastră, cu regimurile politice ce-şi schimase inteligenţa în suferinţă  şi priceperea în braconaj. Toate ştampilele statului le aveam la mine într-o pungă de plastic să le refac actele de identitate, carnetele de conducere, permisele de scuipat. Am aşteptat aproape o jumătate de zi şi nu a apărut nimeni pe poarta  cimitirului. Am început să mă îngrijorez. Ce se întîmplă domnule, chiar nimeni să nu fi fost iertat de păcate, acolo pe tărîmul celălalt nu există generozitate, nu există pic de îngăduinţă? Este posibil să se fi blocat vreun  zăvor cum se întîmplă aici pe pămînt cînd este să scoatem adevărul la lumină din camera de credinţă să-l vadă toată lumea sau instalaţia de gondole de traversat Styxul o fi defectă. Nici nu ştiam ce să fac să aştept în faţa cimitirului pînă anul viitor sau să fac o reclamaţie autorităţilor locale că nu au redus cantitatea de CO2 din jurul cimitirului. Mai credibilă este ideea pe care mi-a sugerat-o un donator de sînge ce trecea pe acolo. Du-te, acasă omule că nu se mai întoarce nimeni în sărăcia din această ţară. Dumneata trăieşti în altă lume, nu vezi că aici începe purificarea cu alcool de la vîrsta zece ani, nu vezi că ne-au crescut unghiile din cauza tristeţilor. La noi în ţara care cum vine la putere promite că este Mesia şi la plecare ne spală creierul cu detergent că să uităm cît au furat. Vorba unchiului meu, soldat de carieră, politica este bine să fie făcută de preoţi şi călugări, macar ăştia fură cu farfuria nu cu basculanta. Are dreptate donatorul de sînge, nimeni nu vrea să învieze şi să se revină pe aceste meleaguri unde nu există nici o măsură de autoapărare, unde sinceritatea se vinde în farmacii cu gramul, unde întotdeauna cînd vrei să te spovedeşti lîngă tine este şi o iscoadă a statului capitalist. Dacă plîngi fără lacrimi artistice nu te bagă nimeni în seamă. Mereu trebuie să ai două sevicii, unul pentru a cîştiga bani şi unul pentru a cînta partidul aflat la putere. Altfel,  afli de la televizor că te-ai născut în maternitatea construită de tine sau că ai murit din clipa în care simţurile au început să spioneze femeile cu defecte. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu