sâmbătă, 4 mai 2013

Frumuseţea creează panică în cuvinte

Nu te pot descrie pentru că Asociaţia Naţională a Privighetorilor şi-a făcut mutaţie în trupul tău şi din cauza  repertoriului muzical prudent formele  ţi-au devenit aproximative.  Dacă fac numai doi paşi în tine îţi răsare soarele în celulele, memoria mi se şterge ca o hîrtie fotografică lăsată în lumină, iar cuvintele, îmbrăcate în costume populare, se intimidează şi se adăpostesc în spatele trecutului tău. Primul impuls pe care îl am cînd degetele mele oarbe îţi exploarează şoldurile  este să dau un decret prin care  trupul tău să rămînă de-a pururi tînăr şi fraged. Văzînd-o cum doarme, învelită cu visele mele, pun stăvilare de trandafiri în calea sîngelui  nebun să nu o trezezească pentru că în mod sigur o să doresc să fac o plimbare cu barca prin ochii ei asemănători  iazurilor albastre de munte. Nu îţi pot simţi marginile pentru că primăvara a construit în jurul tău o împărăţie de mistere fără ajutorul arhitecţilor. De fapt, nu-ţi pot descrie nici undele electromagnetice ale sfîrcurilor sau radiaţiile solare din fese. Nu pot tramsmite în afara corpului meu, decît ce sînt eu, decît ce îmi imaginez şi simt eu. Nu pot folosi însemnările altora pentru a-ţi  descrie spaţiu din zîmbet sau optimismul debordant al instinctelor. Ca să-ţi ilustrez ştrengăriile funciare ale gurii, străzile inimii pe unde copiii neascultători ai viitorului joacă la loto, trebuie să întrebuinţez cuvinte crescute în carnea mea. Nu pot descrie dimineaţa de pe buzele tale fără a o întîmpina cu simţurile mele, aşa cum mi se întîmplă cu răsăritul soarelui. Sînt convins că altcineva te-ar înfăţişa altfel, ar comenta anotimpurile din pielea ta folosind un alt calendar. Limbajul meu este unic şi modul cum sînii tăi învolburează aerul cînd îl prind în cîte o metaforă numai eu o pot pipăi, numai eu o pot înscrie în sidicatul celor ce pulverizează  fixativ peste cuvinte. Filiale mele de iubire pe care le-am deschis în diferite locuri de pe trupul tău poarta semnătura mea autentificată de notari. Aş putea să amestec cuvintele mele cu ale tale şi să descriem în comun gesticulaţiile tale lăuntrice, dar aş putea fi influienţat de modestia ta. Dacă aş intra în detalii şi aş înfăţişa cum natura înconjurătoare se transformă în bucurie prin inermediul îmbrăţişărilor tale poate mi-ai reproşa că nu am fost destul de visător sau că nu am recepţionat fidel toate dispoziţiile fanteziilor tale. Dacă copilăria dilată timpul pînă devine o feerie, iubirea este un drog care după ce îl înghiţi nu mai eşti în stare nici să spui care este adevărul ştiinţific al zborului tău printre stele. Nu te pot descrie cum vreau eu, ci numai cum se pricep vorbele mele. Ar trebui să ţin cuvintele în inima ta să se încălzească şi apoi să încerc să te descriu. Ar trebui să trimit cuvintele să facă plajă pe coapsele tale să se obişnuiască cu prognoza meteorologică din părul tău, să se acomodeze cu genunchii tăi pe care-i strîngi puternic cînd se apropie cîte un trandafir de ei. Nu te pot înfăţişa lumii aşa cum eşti pentru că frumuseţea ta a creat panică în cuvintele mele. 

Un comentariu:

  1. Imi place imaginea pe care ai ales-o pentru acest post, cred ca e o pictura...Sa ai o sarbatoare a Pastelui cat mai aproape de sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere